Testamentele lui Dante: Eseuri în imaginația scripturală

Recenzii ale cititorilor

Recenzile cărții „Experiencing Dante” a profesorului Hawkins evidențiază călătoria sa de la un student reticent la un interpret pasionat al lui Dante, subliniind importanța experimentării profunde a lumii lui Dante. Cartea este structurată în trei părți, fiecare explorând legăturile lui Dante cu figurile biblice și cu alți poeți precum Virgil și Ovidiu. Deși cartea excelează în ceea ce privește perspectivele sale academice și angajamentul emoțional față de operele lui Dante, unele capitole sunt lipsite de uniformitate în eficiența lor. Autorul oferă perspective interesante, în special cu privire la relația lui Dante cu Scriptura, dar lucrarea necesită o bază solidă în scrierile lui Dante pentru a fi apreciată pe deplin.

⬤ Perspective profunde asupra legăturii lui Dante cu Biblia și cu alte figuri literare.
⬤ Un stil captivant care încurajează cititorii să îl experimenteze pe Dante ca pe un contemporan.
⬤ Rezonanță emoțională, exemplificată în discuțiile privind fastul și imersiunea personală în lumea lui Dante.
⬤ Analiza convingătoare a evoluției lui Dante ca scriitor și a relației sale cu alți poeți.

⬤ Unele capitole sunt de calitate inegală în ceea ce privește tema „trăirea lui Dante”.
⬤ Cartea este mai academică și poate necesita cunoștințe anterioare despre Dante pentru a fi înțeleasă.
⬤ Acoperirea limitată a Infernului, care ar putea dezamăgi cititorii concentrați asupra acestui aspect.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Dante's Testaments: Essays in Scriptural Imagination

Conținutul cărții:

Această carte explorează gama largă de lecturi ale lui Dante și măsura în care acesta a transformat ceea ce a citit, fie în canonul biblic, în poeții latini antici, în autorități creștine precum Augustin sau Benedict, sau în "cartea lumii" - globul pământesc străbătut de pelerini și navigatori.

Autorul susține că independența și forța excepționale ale poziției de forță a lui Dante față de alți autori, pe care Dante le manifestă din plin atât în Commedia, cât și în așa-numitele opere minore, se bazează pe o cunoaștere profundă a Scripturilor creștine. Biblia în cauză nu este doar textul canonic și comentariile sale autoritare, ci și Biblia așa cum este trăită în predică și liturghie, imn și cântec, frescă și iluminare, sau chiar în aforismele din vorbirea de zi cu zi.

Commedia a prins contur în panorama acestei narațiuni divine. În capitolele dedicate lui Virgiliu și Ovidiu, autorul explorează strategiile de aluzie și de citare, arătând cum Dante îi reinterpretează pe acești autori în lumina revelației biblice, corectându-le viziunea și reorientându-le înțelegerea istoriei sau a iubirii umane. Dante își găsește autoritatea pentru a face aceste mișcări interpretative într-un "eu scriptural" care se construiește pe parcursul Commediei.

Această personalitate biblică îi permite să aleagă între diferite tradiții clasice și creștine, să manipuleze argumente și linii temporale și să creeze legături imaginare între lumea antică și propriul său "uz modern". El rescrie Scriptura prin reactivarea ei, prin scrierea ei din nou. La pergamentele inspirate ale Vechiului și Noului Testament, el adaugă cu îndrăzneală propriul său post-scriptum "testamental".