Text și supratext în drama lui Ibsen

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Text and Supertext in Ibsen's Drama

Conținutul cărții:

Abordarea lui Brian Johnston față de Ibsen, binecunoscută în prezent, este diferită de oricare alta.

Johnston vede cele douăsprezece piese realiste ale lui Ibsen ca o singură operă ciclică, a cărei metodă realistă ascunde o intenție poetică mult mai mare decât s-a bănuit până acum. El crede că ciclul constituie una dintre operele majore ale imaginației europene, comparabilă ca amploare cu Goethe sau Dante.

El a demonstrat că Ibsen a fost moștenitorul artei și gândirii romantice și hegeliene, adaptând această moștenire la circumstanțele propriei sale zile. Această lucrare demonstrează cum limbajul și scena, personajele și recuzita dramelor lui Ibsen stabilesc un obiectiv teatral îndrăzneț și de mare anvergură: nimic mai puțin decât o descriere a identității noastre biologice și culturale în totalitatea sa multistratificată. Johnston susține că textul realist al lui Ibsen, în timp ce stimulează aspectul vieții din secolul al XIX-lea, construiește, de asemenea, în mod obiectiv și precis, o imagine alternativă în care figurile și situațiile arhetipale din trecutul nostru cultural reocupă scena realistă.

Astfel, Johnston consideră că strategia lui Ibsen în piesele sale realiste este dublă: (1) subversiunea dialectică a realității secolului al XIX-lea prezentată în piese și (2) recuperarea forțată a arhetipului din trecut, într-o procedură similară cu cea a lui James Joyce în Ulise. Prin supertext, Johnston înțelege un rezervor de referințe culturale la care Ibsen a apelat continuu în opera sa realistă, la fel ca în dramele sale poetice și istorice anterioare.