Textures of Mourning, 84: Caligrafie, mortalitate și pergamentele din Povestea lui Genji

Titlul original:

Textures of Mourning, 84: Calligraphy, Mortality, and the Tale of Genji Scrolls

Conținutul cărții:

Cum apare doliul pentru a remodela cultura vizuală japoneză? Textures of Mourning abordează această întrebare prin examinarea unor reprezentări literare și vizuale captivante ale morții și urmărilor acesteia din The Tale of Genji și adaptările sale.

Susținând că munca de doliu se desfășoară prin practici întrepătrunse de lectură, scriere, pictură și expunere publică, Reginald Jackson prezintă modul în care doliul stimulează compoziția artistică, declanșează răspunsuri viscerale și seduce spectatorii atât în Japonia premodernă, cât și în cea contemporană. Textures of Mourning delimitează relația intimă dintre doliu și lectură în trei momente istorice cruciale: apogeul puterii imperiale la începutul secolului al XI-lea, când a fost scrisă capodopera literară Povestea lui Genji (1008); prăbușirea hegemoniei imperiale la sfârșitul secolului al XII-lea, când a fost compusă cea mai faimoasă adaptare a manuscrisului Genji (1150); și contextul de recesiune post-bulă în care aceste manuscrise au fost refăcute ca "manuscrise Genji resuscitate" (2006).

Ca obiecte materiale create în momente comparabile de convulsii sociale, aceste texte devin vehicule prin care se deplâng idealurile pierdute de vitalitate, prosperitate și apartenență. Textures of Mourning este primul manuscris complet în limba engleză care investighează relația complexă a acestor texte de-a lungul epocilor. Analizând zeci de imagini somptuoase, cartea urmărește progresia mortalității de-a lungul a patru secțiuni - "Moartea", "Descompunerea", "Doliul" și "Resuscitarea" - fiecare dintre acestea contextualizând relatări factuale și ficționale despre confruntarea cu moartea pentru a discerne mecanica muncii de doliu.

O intervenție majoră a cărții este de a teoretiza modul în care opacitatea fascinantă, materialitatea grosolană și temporalitatea distorsionată a formelor premoderne pun în dificultate regimurile moderne de a privi, a simți și a cunoaște. Bazându-se pe cercetările din studiile literare japoneze premoderne, istoria artei și studiile de performanță, lecturile transdisciplinare inovatoare ale cărții reorientează critica psihanalitică și teoria performanței pentru a cartografia topografia fluctuantă a gesturilor caligrafice.