The Big Trip Up Yonder de Kurt Vonnegut Jr., Științifico-fantastic, Literar

Recenzii ale cititorilor

Recenziile reflectă un amestec de apreciere și critică pentru povestirea lui Kurt Vonnegut, care este percepută ca o lectură scurtă, dar care îndeamnă la reflecție. Cititorii apreciază umorul și viziunea lui Vonnegut asupra vieții futuriste, dar mulți își exprimă dezamăgirea față de lungimea povestirii și îngrijorarea cu privire la publicarea acesteia ca o carte de sine stătătoare, având în vedere disponibilitatea ei în alte colecții.

⬤ Povestire provocatoare și plină de umor
⬤ personaje plăcute și o perspectivă unică asupra vieții futuriste
⬤ o bună introducere în stilul lui Vonnegut
⬤ disponibilitate gratuită sau la preț redus
⬤ atrage cititorii cu un final răsucit.

⬤ Povestea este foarte scurtă și poate lăsa cititorii să dorească mai mult
⬤ unele recenzii critică decizia de a o publica separat, deoarece poate fi găsită în alte colecții, ceea ce duce la sentimentul că este o lansare oportunistă
⬤ lipsa de claritate a mesajului general sau a scopului povestirii pentru unii cititori.

(pe baza a 59 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Big Trip Up Yonder by Kurt Vonnegut Jr., Science Fiction, Literary

Conținutul cărții:

Povestea este plasată în anul 2158 d. Hr., după inventarea unui medicament numit Anti-Gerasone, care este fabricat din noroi și păpădii și, prin urmare, este ieftin și disponibil pe scară largă.

Anti-Gerasone oprește procesul de îmbătrânire și împiedică oamenii să moară de bătrânețe atât timp cât continuă să îl ia; ca urmare, America suferă acum de o suprapopulare severă și de penurie de alimente și resurse. Cu excepția celor foarte bogați, cea mai mare parte a populației pare să supraviețuiască cu o dietă alcătuită din alge marine prelucrate și rumeguș. Bunicul Ford, cu bărbia sprijinită pe mâini și cu mâinile pe mânerul bastonului, privea irascibil ecranul televizorului de un metru și jumătate care domina camera.

Pe ecran, un comentator de știri rezuma întâmplările zilei.

La fiecare treizeci de secunde, bunicul lovea podeaua cu vârful bastonului și striga: "La naiba, am făcut asta acum o sută de ani." Emerald și Lou, venind de la balcon, unde căutaseră acea raritate a anului 2185 d. Hr.

- intimitatea - au fost nevoiți să ia loc în rândul din spate, în spatele unei duzini de rude cu care împărțeau casa. Toți, cu excepția bunicului, care era oarecum ofilit și încovoiat, păreau, după standardele de dinainte de Anti-Gherasone, să aibă cam aceeași vârstă - undeva la sfârșitul anilor douăzeci sau începutul anilor treizeci. Bunicul părea mai în vârstă pentru că ajunsese deja la 70 de ani când a fost inventat antigerasonul.

Nu îmbătrânise deloc în cei 102 ani de atunci. "Următorul care-și dă drumul la bazooka mare în timp ce televizorul e pornit se va trezi fără un dolar..." vocea i s-a înmuiat brusc și s-a îndulcit - "când vor flutura steagul în carouri la Indianapolis Speedway, iar bătrânul Gramps se va pregăti pentru Marea Călătorie Acolo Sus." Adulmeca sentimental, în timp ce moștenitorii săi se concentrau cu disperare să nu scoată nici cel mai mic sunet. Pentru ei, pregnanța viitoarei Mari Călătorii fusese oarecum atenuată, fiind menționată de bunicul aproximativ o dată pe zi timp de cincizeci de ani.