The Birth of Loud: Leo Fender, Les Paul și rivalitatea dintre pionierii chitarei care a modelat Rock 'n' Roll

Recenzii ale cititorilor

The Birth of Loud de Ian Port este o explorare captivantă a evoluției chitarei electrice, cu accent pe figurile emblematice Les Paul și Leo Fender. Cartea combină anecdote istorice, perspective culturale și narațiuni bine documentate, atrăgând atât entuziaștii chitarei, cât și cititorii generali. Ea evidențiază poveștile personale din spatele instrumentelor care au modelat muzica modernă, deși unii cititori remarcă o înclinație spre povestea lui Fender și o lipsă de conținut vizual.

⬤ Scriere rapidă și amuzantă
⬤ portrete vii ale personajelor
⬤ anecdote pătrunzătoare
⬤ bine documentată cu context cultural
⬤ atractivă atât pentru pasionații de chitară, cât și pentru cititorii generali
⬤ educativă cu privire la evoluția muzicii și a instrumentelor sale.

⬤ Oarecum înclinat spre Leo Fender și chitarele Fender, minimalizând Gibson și Les Paul
⬤ conținut limitat de imagini
⬤ câțiva cititori au considerat că lipsesc detalii cuprinzătoare despre muzicieni și amplificatoare importante
⬤ unele secțiuni considerate puf sau mai puțin relevante.

(pe baza a 233 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Birth of Loud: Leo Fender, Les Paul, and the Guitar-Pioneering Rivalry That Shaped Rock 'n' Roll

Conținutul cărții:

"O plimbare cu bolidul prin istoria Americii de la mijlocul secolului al XX-lea" ( The New York Times Book Review ), această narațiune unică reconstituie magistral rivalitatea dintre cei doi oameni care au inovat sunetul amplificat al chitarei electrice - Leo Fender și Les Paul - și competiția lor intensă pentru a convinge staruri rock precum Beatles, Jimi Hendrix și Eric Clapton să cânte la instrumentele construite de ei.

În anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, muzica evolua de la big-band jazz la rock 'n' roll - iar aceste stiluri mai puternice necesitau instrumente revoluționare. Când micuța firmă a lui Leo Fender a comercializat prima chitară electrică cu corp solid, Esquire, muzicienii i-au văzut imediat farmecul. Pentru a nu fi depășită, Gibson, cel mai mare producător de chitare, s-a grăbit să construiască un produs competitiv. Compania a proiectat un "topor" care ar fi făcut-o pe Esquire a lui Fender să pară ieftină și l-a convins pe Les Paul - al cărui sprijin îl căutase Leo Fender - să își pună numele pe el. Astfel s-a născut cea mai aprinsă rivalitate din lumea chitarelor: Gibson versus Fender, Les versus Leo.

În timp ce Fender era un reparator de radio liniștit, pe jumătate orb și autodidact, Paul era un star pop și chitarist genial, dar încăpățânat, care a petrecut ani de zile încercând să folosească noi tehnologii muzicale. Concursul lor s-a transformat într-o cursă a înarmărilor, pe măsură ce cei mai inventivi muzicieni ai anilor 1950 și 1960 - inclusiv bluesmanul Muddy Waters, rockerul Buddy Holly, Beatles, Bob Dylan și Eric Clapton - adoptau chitara unui producător sau altul. Până în 1969, era clar că aceste noi instrumente electrice au lansat muzica într-o nouă eră radicală, oferindu-le artiștilor o vibrație și un volum care nu au mai putut fi atinse până atunci.

În "un excelent portret dublu" ( The Wall Street Journal ), Ian S. Port spune întreaga poveste în The Birth of Loud, oferind "caracterizări umane precise și elogii erotice pentru corpurile chitarelor" ( The Atlantic ). "Povestea acestor instrumente este povestea Americii în epoca postbelică: zgomotoasă, încrezută, obraznică, agresiv nouă" ( The Washington Post ).