The Biscuit Girls

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o istorie socială a femeilor care au lucrat la fabrica de biscuiți Carr din Carlisle, concentrându-se pe poveștile lor personale și pe condițiile de muncă. Deși oferă informații valoroase despre viețile și experiențele lor, unii cititori o consideră repetitivă sau lipsită de profunzime în ceea ce privește industria biscuiților în sine.

⬤ Atractivă și informativă despre viața femeilor din clasa muncitoare.
⬤ Oferă nostalgie și anecdote personale care rezonează cu cititorii.
⬤ Povești bine scrise care dau viață personajelor.
⬤ Reflectă condițiile istorice de muncă și istoria socială.
⬤ Pentru cei care au o legătură cu Carlisle sau cu industria biscuiților, oferă o perspectivă unică.

⬤ Unii cititori au considerat narațiunea repetitivă și lipsită de detalii despre industria biscuiților.
⬤ Câțiva au remarcat probleme legate de stilul de scriere, inclusiv gramatică slabă și erori de tipar.
⬤ Câțiva cititori s-au declarat dezamăgiți de faptul că cartea nu vorbește mai mult despre viața personală a femeilor, dincolo de experiențele lor profesionale.
⬤ Unii se așteptau la mai multe anecdote din viața femeilor, în loc să se concentreze asupra istoriei lui Carr.

(pe baza a 181 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Ivy, Dulcie, Barbara, Ann, Dorothy și Jean au avut toate motive diferite să aplice pentru a lucra la fabrica de biscuiți Carr, dar odată ce și-au îmbrăcat salopetele și au pășit pe porțile fabricii, au descoperit o comunitate plină de viață, râsete și prietenie.

Pentru cei care nu știau, fabrica de biscuiți care se înălța deasupra orașului Carlisle ar putea părea doar o altă felie a Nordului industrial, un loc zgomotos și haotic cu muncitori care intrau și ieșeau la orice oră. Pentru fetele de la biscuit, era un loc în care munceau din greu, dar și în care bârfeau, se certau și își făceau prieteni pe viață.

În afara zidurilor fabricii puteau exista soți dificili sau copii pretențioși și, uneori, chiar suferințe și tragedii, dar ele știau că la Carr's vor avea întotdeauna o scăpare de problemele lor. Unele, precum Barbara, au aplicat doar pentru că aveau nevoie de bani în plus, până când lucrurile deveneau puțin mai ușoare acasă. Supraveghetorul ei a interogat-o cu privire la cine va avea grijă de copii în timp ce ea era la serviciu, dar a lăsat-o să obțină postul.

Ca multe dintre femeile care s-au angajat „temporar”, Barbara a continuat să lucreze la Carr's timp de 32 de ani. Începând cu anii 1940, aceste povești înduioșătoare și viu rememorate au fost spuse chiar de femei lui Hunter Davies.”.