The Blue Buick: Poezii noi și alese

Recenzii ale cititorilor

Recenzile despre „The Blue Buick” de B.H. Fairchild o prezintă ca pe o colecție uimitoare de poezii care surprinde esența vieții americane, în special în Midwest. Criticii laudă măiestria limbajului lui Fairchild, profunzimea sa emoțională și capacitatea sa de a evoca nostalgia și teme complexe prin scrierile sale. Colecția cuprinde atât poezii noi, cât și poezii selectate din cariera sa, prezentând creșterea și strălucirea sa constantă ca poet.

⬤ Strălucitoare colecție care acoperă cei 30 de ani de carieră ai lui Fairchild.
⬤ Captează esența vieții americane, în special în Midwest.
⬤ Amestec de forme lirice și narative, inclusiv poeme în proză.
⬤ Evocă emoții profunde cu umor și perspicacitate.
⬤ Excelentă pentru poeții aspiranți, deoarece inspiră creativitatea.
⬤ Foarte recomandat de mai mulți recenzenți, indicând o laudă generalizată.
⬤ Abordează teme bogate precum memoria, pierderea și experiența umană.

⬤ Unii cititori ar putea să nu rezoneze cu poezia în proză ca formă.
⬤ Un recenzent a menționat că, în mod surprinzător, nu a fost prezentă la premiile importante, sugerând că nu a primit recunoașterea pe care o merită.
⬤ Câțiva cititori au sugerat că lectura ar putea evoca dorința de a continua să scrie, ceea ce s-ar putea să nu placă tuturor.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Blue Buick: New and Selected Poems

Conținutul cărții:

Poezia lui Fairchild acoperă o arie largă, atât din punct de vedere geografic, cât și intelectual, deși își găsește centrul în Midwest-ul rural: în câmpurile petrolifere și în orășelele muribunde, în taverne, pe terenurile de baseball, în cinematografele cu un singur ecran și pe ceruri "vaste, misterioase și plictisite". În cele din urmă, domeniul său de aplicare cultural - unde Mozart se află alături de Patsy Cline, cu Grunewald, G del și Rothko la doar o călătorie cu metroul de filmele de la Hollywood din anii 1950 - transcende regiunea și deceniul pentru a explora relația dintre memorie și imaginație și misterele timpului și ale ființei. Și, în cele din urmă, există personajul lui Roy Eldridge Garcia, un mașinist/poet/filosof care vede în peisajul și tăcerea câmpiilor înalte respirația reținută a pământului, "ca și cum nu am fi început încă să existăm. Această devenire în ființă încă continuă".

De la mașinăria ridicată la rang de artă înaltă, care este subiectul din The Arrival of the Future (1985), la visătorii disperați din Early Occult Memory Systems of the Lower Midwest (2002) și la structura panoramică, condusă de voce, din Usher (2009), opera lui Fairchild, "cărnoasă, maximalistă, condusă de narațiune, stabilește un mythos american" (David Ulin, Los Angeles Times).

Din "The Blue Buick: ".

Un băiat aflat pe puntea unei platforme privește câmpiile.

O femeie iese dintr-o remorcă pentru a privi apusul soarelui.

Un bărbat stă lângă un strung, aprinzând o țigară.

Imaginată sau amintită, o fată în Normandia.

Cântă peste o mare, pentru ca ceva să rămână.