Conținutul cărții:
Abordează evoluția politică și estetică a literaturii afro-americane și a autorilor săi în timpul Războiului Rece, o perioadă pe care McCarthy o numește "perioada albastră".
În anii de după Al Doilea Război Mondial, a fi un scriitor de culoare însemna să te confrunți cu o situație dificilă. Lupta dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite era una globală - o bătălie ideologică care domina aproape fiecare aspect al agendei culturale. Pe de o parte, comunismul revoluționar promitea egalitarism, fiind în același timp ostil concepțiilor de libertate personală. Pe de altă parte, împotriva sovieticilor se aflau Statele Unite, o țară plină de prejudecăți rasiale și de politicile Jim Crow.
Jesse McCarthy susține că scriitorii de culoare din această perioadă erau în egală măsură înstrăinați de stânga și de dreapta și au canalizat această înstrăinare în experimente remarcabile în materie de formă literară. Îmbrățișând afectele rasiale și interioritatea, ei au forjat o rezistență estetică bazată pe o disidență feroce atât față de liberalismul rasial american, cât și față de comunismul sovietic. De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până la apariția mișcării Black Power în anii 1960, autori precum Richard Wright, James Baldwin, Gwendolyn Brooks și Paule Marshall au definit un moment distinctiv în cultura literară americană, pe care McCarthy îl numește "perioada albastră".
În mâinile lui McCarthy, această noțiune de "perioadă albastră" oferă un nou cadru critic care pune în discuție presupuneri disciplinare și arhivistice îndelung susținute. Scriitorii de culoare de la începutul Războiului Rece au intrat în clandestinitate, susține McCarthy, nu pentru a-și depolitiza sau liberaliza opera, ci pentru a o face mai radicală - păstrând vii angajamentele afective pentru un timp viitor.
