The Book of Giants: Îngerii căzuți și fiii lor uriași: The Fallen Angels And Their Giants Sons

Recenzii ale cititorilor

Cartea discută despre giganții antici și despre referințele la îngerii căzuți, așa cum sunt descriși în diferite texte istorice. Deși unii au apreciat-o pentru perspectivele și referințele sale unice, mulți cititori au găsit-o incompletă, greu de interpretat și înșelătoare în prezentarea sa. Este adesea descrisă ca fiind mai degrabă o referință academică decât o narațiune, ceea ce a dus la dezamăgirea celor care se așteptau la o poveste coerentă.

⬤ Oferă dovezi și referințe interesante cu privire la giganții antici și la trecutul lor mitologic.
⬤ O resursă bună pentru cei care studiază istoria biblică și textele antice.
⬤ Unii cititori au apreciat referințele astronomice și istorice.

⬤ Deseori descrisă ca fiind incompletă și lipsită de o structură narativă; cea mai mare parte a cărții sunt traduceri sau fragmente care pot fi greu de urmărit.
⬤ Mulți cititori au găsit-o greu de citit, plină de limbaj antic care complică înțelegerea.
⬤ Unii recenzenți s-au simțit induși în eroare de descrierea referitoare la conținutul real, care părea mai degrabă un ghid de referință decât o relatare adecvată a Cărții uriașilor.
⬤ Mai multe plângeri au vizat lungimea scurtă a cărții și prețul ridicat perceput.

(pe baza a 143 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Book of Giants: The Fallen Angels and their Giant Sons: the Fallen Angels And Their Giants Sons

Conținutul cărții:

„Uriașul Ogias”, cunoscută și ca «Cartea uriașilor», este una dintre cărțile din apocrifele Noului Testament, care se referea la Vechiul Testament. Textul relatează cum, înainte de marele potop, a existat un uriaș pe nume Ogias care s-a luptat cu un mare dragon. O scurtă mențiune a acestui uriaș, „Ohia”, se găsește în Talmudul babilonian (Nidah, cap 9), unde se spune că „Sihon și Og (din cartea Genezei) erau frați, deoarece erau fiii lui Ohia, fiul lui Semjâzâ (unul dintre conducătorii îngerilor căzuți din Cartea lui Enoh)”.

Se crede că această carte se bazează pe Cartea lui Enoh, ea însăși bazată pe un pasaj obscur din Geneza (6:1-4) referitor la Nefilim, care au devenit „îngeri căzuți”. Cartea se ocupă cu completarea detaliilor despre giganți și urmașii lor pe care cartea lui Enoh le omite. Fragmente aramaice din ea, împreună cu alte fragmente din Cartea lui Enoh, au fost găsite printre manuscrisele de la Marea Moartă, la Qumran. În versiunea din Cartea uriașilor care a fost răspândită de religia maniheistă, cartea a devenit foarte circulată și există în siriacă, greacă, persană, sogdiană, uigură și arabă, deși fiecare versiune este oarecum distorsionată, încorporând mai multe mituri locale.

Versiunea găsită la Qumran îi descrie, de asemenea, pe eroul Gilgamesh și pe monstrul Humbaba ca doi dintre giganții care îl însoțesc pe Ogias.