The Credentialed Court: Inside the Cloistered, Elite World of American Justice

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Benjamin H. Barton critică componența și insularitatea Curții Supreme a Statelor Unite, susținând că aceasta este dominată de o elită academică restrânsă, în principal de la facultățile de drept Harvard și Yale. Barton contrastează trecutul actualilor judecători cu cel al celor din epocile anterioare, sugerând că acest proces de selecție a elitei a făcut ca Curtea să fie mai puțin reprezentativă pentru populația americană.

Cartea prezintă o analiză oportună și provocatoare a componenței Curții Supreme, subliniind lipsa de diversitate în ceea ce privește trecutul, dincolo de rasă și etnie. Cartea oferă un context istoric valoros și date privind trecutul judecătorilor, încurajând discuțiile privind modalitățile de diversificare a procesului de numire și de îmbunătățire a legăturii Curții cu publicul.

Unii cititori pot considera că analiza extensivă a datelor, inclusiv tabelele și graficele, este plictisitoare. În plus, unii ar putea să nu fie de acord cu concluziile lui Barton cu privire la insularitatea Curții și la implicațiile experienței judecătorilor.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Ivy League Justice începe prin a stabili cât de diferiți sunt judecătorii de astăzi de predecesorii lor. Cartea combină două studii empirice masive privind trecutul fiecărui judecător, de la John Jay la Amy Coney Barrett, cu biografii scurte și ușor de citit ale marilor judecători din trecut, pentru a demonstra că judecătorii de astăzi ajung la Curte cu experiențe mult mai limitate decât altădată.

Curtea Supremă modernă este specializată în vieți claustrate și elitiste. Judecătorii de astăzi au petrecut mai mult timp în medii academice de elită - atât ca studenți, cât și ca profesori - decât orice Curte anterioară. Toți judecătorii, cu excepția lui Barrett, au urmat cursurile Facultății de Drept Harvard sau Yale, iar patru dintre judecători au fost profesori titulari la prestigioase facultăți de drept.

De asemenea, au petrecut mai mult timp ca judecători ai Curții Federale de Apel decât orice altă instanță anterioară. Aceste două locuri de muncă - profesor de drept titular și judecător de curte de apel - au în comun două componente esențiale: ambele locuri de muncă sunt practic numiri pe viață care implică un contact redus sau inexistent cu publicul larg.

Actuala Curte Supremă este populată cu un tip foarte specific de persoane: persoane cu performanțe de tip A care au triumfat într-un lung turneu de măsurare a excelenței academice și tehnice juridice. Această Curte duce o lipsă disperată de persoane care să reflecte un alt tip de "merit". Această carte examinează viețile excepționale și variate ale marilor judecători din trecut, de la John Marshall la Thurgood Marshall, și se întreabă câți dintre acești giganți, dacă există vreunul, ar fi nominalizați astăzi.

Cartea pledează împotriva meritocrației noastre actuale înguste și livrești. Societățile mai sănătoase oferă mai multe căi diferite către succes și către organisme precum Curtea Supremă.