The Eater of Dreams

Recenzii ale cititorilor

The Eater of Dreams de Christopher Bogart este o colecție de poezii care spune poveștile unor persoane care au scăpat de violența și disperarea provocate de cartelurile de droguri din America Centrală și de Sud, pentru a se confrunta cu deziluzia la granița Statelor Unite. Poemele se remarcă prin prezentarea lor unică și prin profunzimea emoțională.

Cartea cuprinde poeme meticulos cercetate și magistral lucrate, care oferă un portret plin de compasiune al călătoriei de la disperare la o aparență de speranță. Cartea are o narațiune convingătoare și o poveste cu rezonanță emoțională, ceea ce o face o lectură obligatorie.

Unii cititori pot găsi provocatoare lipsa comentariului editorial direct sau a contextului istoric, deoarece poemele se bazează exclusiv pe vocile protagoniștilor pentru narațiune și înțelegere.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

"Poemele lui Christopher Bogart demonstrează că îmbrățișarea poeziei poate include ideea de dreptate și sentimentul de indignare. " --Robert Pinsky, poet laureat al Statelor Unite (1997-2000) "Mâncătorul de vise începe cu un blestem vulgar și se încheie cu o întrebare deschisă.

Poemele spun poveștile călătoriei care începe în infernul celor mai sărace secțiuni ale Americii Centrale și se încheie cu speranța salvării pe un nou pământ. Titlul se referă, în sens restrâns, la poemul care povestește ce se întâmplă cu cei ale căror vieți și vise sunt mestecate sub roțile trenului de marfă cunoscut sub numele de Bestia. Într-un sens mai larg, se referă la toate obstacolele: bandele violente, cartelurile de droguri, autoritățile mexicane de imigrare - toate pericolele cu care se confruntă acești migranți în călătoria lor spre nordul Statelor Unite.

În fiecare an, doar patruzeci la sută dintre cei care încep călătoria reușesc să ajungă la graniță. Unul din cinci dintre acești migranți este un minor neînsoțit.

Doi din cinci, bărbați și femei, sunt violați (sau chiar mai rău) de către bande sau carteluri de droguri. Unii fie se îneacă în Rio Grande, fie mor de sete în deșerturile americane.

În fiecare an, aproximativ 500 de cadavre sunt aduse de valuri pe țărmuri sau găsite în deșerturile noastre. Dar ei continuă să vină pentru că, pentru ei, paradisul ar putea fi la doar un iad mai departe.