Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Michael Behe, „The Edge of Evolution”, examinează în mod critic limitele evoluției darwiniste prin intermediul analizei statistice și al biologiei moleculare. Behe susține că mutațiile aleatorii și selecția naturală, deși capabile să explice unele fenomene, nu pot explica complexitatea vieții și introduce conceptul de design inteligent ca o alternativă viabilă.
Avantaje:⬤ Stil de scriere captivant care face ca subiectele complexe să fie accesibile publicului larg.
⬤ Explorarea aprofundată a studiilor de caz, în special malaria și HIV, pentru a ilustra limitele mutației aleatorii și ale selecției naturale.
⬤ Utilizarea puternică a analogiilor și a umorului pentru a clarifica conceptele abstracte.
⬤ Încurajează gândirea critică cu privire la evoluție, atrăgând atât studenții la științe, cât și scepticii darwinismului.
⬤ Prezintă un argument bine documentat, susținut de date științifice credibile.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori consideră că natura tehnică a anumitor secțiuni este dificil de urmărit.
⬤ Pledoaria lui Behe pentru designul inteligent este controversată și poate îndepărta unii cititori care se aliniază strict evoluției darwiniste.
⬤ Criticii susțin că, deși cartea evidențiază limitele evoluției aleatorii, ea nu oferă un mecanism alternativ clar pentru modul în care apare complexitatea.
⬤ Tonul poate părea disprețuitor față de teoria evoluționistă consacrată, care ar putea fi percepută ca fiind lipsită de rigoare academică.
(pe baza a 196 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Edge of Evolution: The Search for the Limits of Darwinism
Conținutul cărții:
Când prima carte a lui Michael J. Behe, Cutia neagră a lui Darwin, a fost publicată în 1996, a lansat mișcarea de proiectare inteligentă. Criticii au vociferat, însă sute de mii de cititori - și un număr tot mai mare de oameni de știință - au fost intrigați de afirmația lui Behe că darwinismul nu poate explica mașinăria complexă a celulei.
Acum, în continuarea sa mult așteptată, Behe prezintă mult mai mult decât o provocare la adresa darwinismului: el prezintă dovezile revoluției genetice - primele dovezi directe ale căilor de mutație din natură - pentru a redefini radical dezbaterea despre darwinism.
Cât de mult din viață explică teoria lui Darwin? Majoritatea oamenilor de știință cred că ea explică totul, de la mecanismul celulei până la istoria vieții pe Pământ. Ideile lui Darwin au fost aplicate la drept, cultură și politică.
Dar teoria lui Darwin a fost dovedită doar într-un singur sens: Nu există nicio îndoială că toate speciile de pe Pământ au descins dintr-un strămoș comun. Există dovezi anatomice, genetice și fosile copleșitoare pentru această afirmație. Dar întrebarea crucială rămâne: Cum s-a întâmplat acest lucru? Mecanismul propus de Darwin - mutația aleatorie și selecția naturală - a fost acceptat în mare parte ca o chestiune de credință și deducție sau, în cel mai bun caz, ca o dovadă circumstanțială. Abia acum, datorită geneticii, știința ne permite să căutăm dovezi directe. Genomurile multor organisme au fost secvențiate, iar mecanismul celular a fost analizat în detaliu. Răspunsurile evolutive ale microorganismelor la antibiotice și ale oamenilor la infecțiile parazitare au fost urmărite de-a lungul a zeci de mii de generații.
Ca urmare, pentru prima dată în istorie, teoria lui Darwin poate fi evaluată riguros. Rezultatele sunt șocante. Deși pot explica schimbări marginale în istoria evoluției, mutația aleatorie și selecția naturală explică foarte puțin din mecanismul de bază al vieții. "Marginea" evoluției, o linie care definește granița dintre mutațiile aleatorii și nealeatorii, se află foarte departe de locul indicat de Darwin. Behe susține în mod convingător că majoritatea mutațiilor care au definit istoria vieții pe Pământ au fost nealeatorii.
Deși va fi controversată și uimitoare, această constatare se potrivește de fapt unui model general descoperit de alte ramuri ale științei în ultimele decenii: Universul în ansamblul său a fost ajustat pentru viață. De la fizică la cosmologie, de la chimie la biologie, viața pe Pământ se dovedește a depinde de o serie nesfârșită de evenimente improbabile. Concluzia este clară: Universul a fost proiectat pentru viață.
