The Emergence of a Scientific Culture: Science and the Shaping of Modernity 1210-1685

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Gaukroger explorează dezvoltarea istorică a culturii științifice occidentale, în special relația acesteia cu gândirea religioasă și filosofică. Printr-o analiză istorică detaliată, aceasta încearcă să înțeleagă modul în care abordările științifice moderne au apărut ca un mod distinct de a înțelege lumea, contrastând cu alte culturi și contexte istorice.

Scriitura lui Gaukroger este clară și informativă, simplificând cu succes ideile complexe. Cartea este lăudată pentru erudiția sa exhaustivă, oferind o istorie completă a „filosofiei naturale” și a evoluției sale alături de teologie. Ea oferă o perspectivă semnificativă asupra apariției culturii științifice moderne în Europa modernă timpurie și a evoluțiilor intelectuale care au influențat-o. Cititorii apreciază profunzimea analizei și legăturile făcute între știință și religie.

Cartea conține un număr considerabil de erori tipografice, care diminuează experiența generală de lectură. Unele recenzii sugerează că anumite domenii, cum ar fi comentariile despre anumiți gânditori, ar putea fi explorate mai în profunzime.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

De ce a apărut știința în Occident și cum au ajuns valorile științifice să fie considerate drept etalon pentru toate celelalte forme de cunoaștere? Stephen Gaukroger arată cât de aprig a fost contestat statutul cognitiv și cultural al științei la începuturile dezvoltării sale.

Respingând imaginea tradițională a secularizării, el susține că, în secolul al XVII-lea, știința nu a apărut în opoziție cu religia, ci mai degrabă a fost, în multe privințe, determinată de aceasta. Mai mult, știința nu a prezentat o imagine unificată a naturii, ci a fost un domeniu instabil de programe diferite, adesea de succes la nivel local, dar la fel de des incompatibile.

Pentru a complica lucrurile, multe au depins de încercările de remodelare a personalității filosofului natural, iar noi noțiuni distinctive de obiectivitate și imparțialitate au fost importate în filosofia naturală, schimbându-i radical caracterul prin redefinirea calităților practicienilor săi. Sentimentul Occidentului despre sine însuși, relația sa cu trecutul său și sentimentul său despre viitor au fost profund modificate începând cu secolul al XVII-lea, deoarece valorile cognitive în general au ajuns treptat să fie modelate în jurul celor științifice. Știința nu a adus doar un nou set de astfel de valori la sarcina de a înțelege lumea și locul nostru în ea, ci mai degrabă a transformat complet sarcina, redefinind obiectivele cercetării.

Această trăsătură distinctivă a dezvoltării unei culturi științifice în Occident o deosebește de alte culturi productive din punct de vedere științific. În The Emergence of a Scientific Culture, Stephen Gaukroger oferă o descriere detaliată și cuprinzătoare a etapelor formative ale acestei dezvoltări - o descriere care pune în discuție înțelepciunea conform căreia știința a fost considerată ca fiind calea corectă către cunoaștere și că beneficiile științei au fost imediat evidente pentru observatorul dezinteresat.