Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile pentru „Sfârșitul științei” de John Horgan prezintă o viziune echilibrată asupra cărții, mai mulți lăudându-i intuițiile filosofice și profunzimea, în timp ce alții îi critică conținutul și perspectiva autorului. Mulți cititori apreciază stilul de scriere al lui Horgan și interviurile incluse în carte, dar unii consideră că concluziile trase cu privire la starea științei sunt greșite sau prea pesimiste.
Avantaje:Bine scrisă și captivantă; autorul are un stil de scriere puternic.
Dezavantaje:Oferă o perspectivă filozofică asupra științei și a limitelor sale.
(pe baza a 74 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The End of Science: Facing the Limits of Knowledge in the Twilight of the Scientific Age
Conținutul cărții:
În calitate de redactor pentru Scientific American, John Horgan are o fereastră asupra științei contemporane de neegalat în întreaga lume. Cine altcineva îi intervievează în mod regulat pe Lynn Margulis, Roger Penrose, Francis Crick, Richard Dawkins, Freeman Dyson, Murray Gell-Mann, Stephen Jay Gould, Stephen Hawking, Thomas Kuhn, Chris Langton, Karl Popper, Stephen Weinberg și E.
O. Wilson, cu libertatea de a le sonda cele mai intime gânduri? În The End Of Science, Horgan își arată geniul de a face ca aceste figuri mai mari decât viața să fie pur și simplu umane, iar oamenii de știință, scrie el, "rareori sunt atât de umani... atât de la mila temerilor și dorințelor lor, ca atunci când se confruntă cu limitele cunoașterii." Aceasta este teama secretă pe care Horgan o urmărește de-a lungul acestei cărți remarcabile: S-a răspuns la toate marile întrebări? Au devenit cunoscute toate cunoștințele care merită urmărite? Va exista o ultimă "teorie a tuturor lucrurilor" care să semnaleze sfârșitul? A rămas în urmă epoca marilor descoperitori? Este știința redusă astăzi la simpla rezolvare a enigmelor și la adăugarea de detalii la teoriile existente? Horgan extrage răspunsuri surprinzător de sincere la acestea și la alte întrebări delicate, în timp ce discută despre Dumnezeu, Star Trek, superstrings, quarcuri, plectică, conștiință, darwinism neural, viziunea lui Marx asupra progresului, viziunea lui Kuhn asupra revoluțiilor, automate celulare, roboți și Punctul Omega, cu Fred Hoyle, Noam Chomsky, John Wheeler, Clifford Geertz și zeci de alți cercetători eminenți.
Narațiunea rezultată va înfuria și va încânta deopotrivă, deoarece nu ține cont de argumentul inteligent și negativ al lui Horgan în favoarea "endismului", ci de o privire de ansamblu ingenioasă, atentă și chiar profundă asupra întregii întreprinderi științifice.
Oamenii de știință s-au diferențiat întotdeauna de ceilalți cercetători prin convingerea că ei nu construiesc adevărul, ci îl descoperă. Munca lor nu este o interpretare, ci o simplă revelație a ceea ce există în universul empiric.
Dar știința însăși continuă să își impună limite propriei puteri. Relativitatea specială interzice transmiterea materiei sau a informațiilor la viteze mai mari decât cea a luminii; mecanica cuantică impune incertitudinea, iar teoria haosului confirmă imposibilitatea unei predicții complete. Între timp, însăși ideea de raționalitate științifică este criticată de neo-luddiști, activiști pentru drepturile animalelor, fundamentaliști religioși și New Agers deopotrivă.
După cum afirmă Horgan, probabil că cea mai mare amenințare la adresa științei ar putea veni din pierderea locului său special în ierarhia disciplinelor, fiind redusă la ceva mai asemănător criticii literare, pe măsură ce tot mai mulți teoreticieni se angajează în răsucirea de teorii pe care Horgan o numește "știință ironică". Cu toate acestea, în timp ce Horgan își oferă critica sa, bazată pe gândirea celor mai importanți cercetători din lume, el oferă și un omagiu. Dacă știința este pe sfârșite, susține el, este doar pentru că și-a făcut treaba atât de bine.
