Recenzii ale cititorilor
Rezumat:„Iluminismul” de Ritchie Robertson este o explorare cuprinzătoare a mișcărilor intelectuale din perioada 1680-1790, îmbinând narațiunea istorică cu discuțiile tematice. Deși cartea este lăudată pentru profunzimea, claritatea și stilul de scriere captivant, ea se confruntă și cu critici legate de lungimea sa, de unele simplificări excesive și de abordarea de către autor a anumitor subiecte, inclusiv teologia creștină.
Avantaje:Cartea este extrem de informativă și oferă o înțelegere bogată a Iluminismului, având o proză clară și captivantă. Mulți cititori au considerat-o o plăcere să o citească, lăudând cercetarea minuțioasă, amploarea tematică și capacitatea sa de a ilumina concepte istorice importante. Este văzută ca o resursă valoroasă pentru înțelegerea perioadei și a relevanței sale actuale.
Dezavantaje:Mai multe recenzii au remarcat lungimea semnificativă a cărții ca fiind o provocare, unii găsind secțiunile plictisitoare sau prea detaliate. Există critici cu privire la simplificarea excesivă de către autor a subiectelor complexe și unele perceput lipsa de profunzime în discuțiile de teologie creștină. De asemenea, câțiva cititori au considerat că scrierea poate părea ocazional dezarticulată sau excesiv de dependentă de citate.
(pe baza a 58 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Enlightenment: The Pursuit of Happiness, 1680-1790
Conținutul cărții:
Această istorie magistrală - care va deveni, cu siguranță, lucrarea definitivă pe această temă - prezintă Iluminismul ca o perioadă care nu a fost consumată exclusiv de rațiune și rațiune, ci mai degrabă ca o căutare a mijloacelor practice de a obține o mai mare fericire umană.
Una dintre perioadele formative ale istoriei europene și mondiale, Iluminismul este izvorul valorilor occidentale seculare moderne: toleranța religioasă, libertatea de gândire, de exprimare și de presă, raționalitatea și argumentele bazate pe dovezi. Cu toate acestea, de ce, la peste trei sute de ani de la începutul său, Iluminismul este atât de profund neînțeles ca fiind controversat, expresia unui calcul fără suflet? Răspunsul poate fi că, într-o măsură extraordinară, am acceptat descrierea Iluminismului făcută de dușmanii săi conservatori. Ritchie Robertson se întoarce în „lungul secol al XVIII-lea”, de la aproximativ 1680 la 1790, pentru a dezvălui despre ce a fost vorba cu adevărat în această perioadă atât de dezbătută.
Orice prezentare a Iluminismului trebuie să fie în mare parte o istorie a ideilor. Robertson susține însă că aceasta nu este doar o mișcare filosofică; Iluminismul a fost marcat de publicarea Enciclopediei, care nu este doar un compendiu istoric și filosofic, ci și un ghid ilustrat pentru tot felul de mașini, meșteșuguri și meserii contemporane, menite să îmbunătățească viața oamenilor în mod imediat și practic. Robertson face o cronică a campaniilor organizate de unele figuri iluministe împotriva unor rele specifice, cum ar fi pedeapsa capitală, tortura judiciară, servitutea și procesele de vrăjitorie, prezentând experiențele unor figuri majore precum Voltaire și Diderot cu oameni obișnuiți care au trăit acest moment extraordinar. Robertson acordă atenția cuvenită dezbaterilor filosofice și teologice, dar privește, de asemenea, literatura, muzica și artele vizuale ca mijloace proeminente de transmitere a ideilor iluministe.
În încercarea de a corecta viziunile unilaterale asupra Iluminismului, Robertson își prezintă în cele din urmă propria viziune. El nu reduce această perioadă transformatoare la o formulă, ci susține că, într-adevăr, Iluminismul a fost o încercare de a crește fericirea umană și de a susține că fericirea era posibilă în această lume, fără a fi nevoie de vreo credință compensatorie într-o lume mai bună, dincolo de mormânt.
