The Fishermen's Frontier: Oameni și somon în sud-estul Alaskăi

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui David Arnold, „The Fishermen's Frontier” (Frontiera pescarilor), prezintă o poveste detaliată și captivantă despre pescuitul somonului în sud-estul Alaskăi, îmbinând istoria, ecologia și temele socio-economice. Cartea este bine documentată, atractivă din punct de vedere vizual și prezintă o varietate de perspective legate de industria pescuitului, ceea ce o face atât informativă, cât și provocatoare.

⬤ Narațiune fluentă și captivantă
⬤ cercetare științifică impresionantă
⬤ bogat ilustrată cu hărți și imagini
⬤ studiu bine conturat, incluzând mai multe puncte de vedere
⬤ informativă și lămuritoare cu privire la pescuitul somonului din Alaska
⬤ surprinde pasiunea și preocupările pescarilor.

Unii cititori pot găsi copleșitoare notele de subsol și bibliografia academică extinsă; concentrarea asupra realităților complexe poate să nu fie pe placul celor care caută o relatare mai ușoară.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Fishermen's Frontier: People and Salmon in Southeast Alaska

Conținutul cărții:

În lucrarea The Fishermen's Frontier, David Arnold examinează contextul economic, social, cultural și politic în care a fost recoltat somonul în sud-estul Alaskăi în ultimii 250 de ani. El începe cu pescuitul aborigen, în care pescarii nativi trăiau în strânsă legătură cu ecosistemele de somon și au dezvoltat ritualuri și moduri de viață care reflectau intimitatea lor.

Transformarea pescuitului de somon în sud-estul Alaskăi dintr-o resursă aborigenă într-o marfă industrială a fost plină de ironii istorice. Popoarele tribale - considerate de obicei egalitare și de natură comunitară - și-au gestionat pescuitul cu o noțiune strictă a drepturilor de proprietate, în timp ce euro-americanii - atât de încremeniți în noțiunea de proprietate și de stăpânire - au stabilit un pescuit de proprietate comună atunci când au sosit la sfârșitul secolului al XIX-lea. În secolul al XX-lea, funcționarii federali din domeniul conservării au încercat să raționalizeze pescuitul prin "îmbunătățirea" naturii și promovarea eficienței economice, însă adoptarea lor necritică a planificării științifice și ignorarea cunoștințelor locale au degradat habitatul somonului și au încurajat o reacție din partea pescarilor cu bărci mici, care s-au agățat de metodele lor "iraționale". Între timp, pescarii comerciali indieni și albi s-au angajat în munci identice, dar au stabilit culturi ale muncii și identități extrem de diferite, bazate pe noțiuni concurente de muncă și natură.

Arnold concluzionează cu o analiză sumbră a amenințărilor la adresa culturilor pescărești actuale din partea unor forțe aflate în afara controlului lor. Cu toate acestea, pescuitul somonului în sud-estul Alaskăi este încă foarte viu, implicând somonul, pescarii, industriașii, oamenii de știință și consumatorii într-o rețea vie de activitate biologică și umană care continuă de mii de ani.