The Great Air Race: Glory, Tragedy, and the Dawn of American Aviation

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o descriere convingătoare și bine documentată a istoriei aviației americane timpurii, concentrându-se în special pe testul de fiabilitate transcontinental din 1919. Cititorii o găsesc captivantă și informativă, îmbunătățindu-le înțelegerea pionierilor aviației și a provocărilor cu care s-au confruntat. În timp ce cartea este lăudată pentru narațiunile sale detaliate și scrierea vibrantă, unii recenzenți au remarcat că titlul exagerează importanța evenimentului în comparație cu alte curse contemporane.

Narațiunea bine documentată și captivantă, scrisă frumos, cu imagini vii, context istoric fascinant, include povești personale ale piloților și fotografii captivante. Mulți cititori au găsit-o palpitantă și nu au putut să o lase din mână. Se adresează atât pasionaților de aviație, cât și celor interesați de istorie.

Unele critici referitoare la titlul care supraestimează importanța cursei în comparație cu alte evenimente istorice. Câțiva cititori au considerat că unele părți ale narațiunii cursei sunt inconsecvente sau dificil de urmărit. Au existat sugestii ca fotografiile să fie integrate în textul principal, mai degrabă decât plasate la sfârșit.

(pe baza a 38 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Cu câțiva ani înainte ca zborul lui Charles Lindbergh de la New York la Paris să electrizeze națiunea, un grup de piloți temerari, majoritatea veterani ai Primului Război Mondial, au adus aviația în fața maselor concurând în senzaționala cursă aeriană transcontinentală din 1919. Concursul i-a trezit pe americani la posibilitățile practice ale zborului, dar, în ciuda semnificației sale, a fost aproape uitat până acum.

În Marea cursă aeriană, jurnalistul și pilotul amator John Lancaster recuperează în sfârșit acest eveniment de referință și pe aviatorii necunoscuți care au concurat pentru a fi cel mai rapid om din America. Cronica sa palpitantă începe cu impresarul cursei, generalul de brigadă Billy Mitchell, care credea că viitorul națiunii se află în ceruri. Concursul lui Mitchell - pe care criticii îl numeau cascadorie - a fost o întreprindere riscantă, având în vedere că DH-4-urile și Fokkers-urile pe care le pilotau concurenții erau aproape comic de nepotrivite pentru călătorii pe distanțe lungi: motoarele luau foc în timpul zborului; instrumentele de zbor rudimentare nu erau de mare ajutor în nori și ceață; iar avioanele fără frâne erau predispuse să dea nas în nas la aterizare.

Cu toate acestea, aviatorii aveau un dispreț aproape inuman pentru propria lor siguranță, înfruntând viscolul și defecțiunile mecanice în timp ce aterizau în lanuri de porumb izolate sau la marginea stâncilor. Printre cei mai talentați se numărau Belvin "The Flying Parson" Maynard, al cărui câine, Trixie, împărțea cabina din spate cu mecanicul său, și John Donaldson, un erou de război care a scăpat de două ori de prizonieratul german. Jurnaliștii au făcut mare caz de rivalitățile lor, iar mulțimile de pe traseul cursei au explodat, americanii obișnuiți fiind nerăbdători să vadă pentru prima dată avioanele și miticii "oameni-pasăre" care le pilotau.

Cursa a fost un test de rezistență pe care mulți piloți nu l-au terminat: unii au abandonat din pură epuizare, în timp ce alții, trădați de motoare sau de instincte, au pierit. Cu toate tragediile sale, susține Lancaster, cursa a galvanizat națiunea pentru a îmbrățișa tehnologia zborului. O poveste palpitantă despre oameni și mașinile lor, The Great Air Race oferă un nou punct de plecare pentru aviația comercială din Statele Unite, chiar dacă extinde considerabil panteonul nostru de eroi ai aviației.