The Great Belonging: How Loneliness Leads Us to Each Other

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază „Marea apartenență” ca o explorare reconfortantă și pătrunzătoare a singurătății, oferind cititorilor un sentiment de companie și înțelegere în momente dificile. Autoarea, Charlotte Donlon, împărtășește povești personale și reflecții profunde care rezonează cu luptele pentru singurătate și apartenență, în special în contextul pandemiei. Cititorii apreciază tonul blând al cărții și capacitatea sa de a provoca o conversație profundă despre aceste experiențe universale.

⬤ Oferă confort și un sentiment de companie pentru cei care se confruntă cu singurătatea.
⬤ Scrisă captivant, cu povești și perspective personale, ceea ce o face ușor de abordat.
⬤ Încurajează reflecția asupra relațiilor și singurătății fără a simplifica prea mult subiectul.
⬤ Servește ca un important început de conversație despre apartenență și conectare.
⬤ Mesaj oportun, în special în perioade de izolare precum pandemia COVID-19.

⬤ Unii cititori ar putea dori o abordare mai prescriptivă a depășirii singurătății, mai degrabă decât idei contemplative.
⬤ Accentul pus pe experiența personală poate să nu fie pe placul tuturor celor care caută sfaturi practice.
⬤ Câțiva cititori și-au exprimat dorința ca această carte să fie disponibilă în momentele anterioare de izolare, ceea ce indică o potențială problemă de sincronizare.

(pe baza a 41 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Singurătatea a atins proporții epidemice, potrivit multor surse. Într-o epocă a mobilității și a fragilizării vieții civice, suntem cu toții sensibili la puterea ei.

Dar dacă singurătatea este o parte necesară a condiției umane? Dacă este un curent care ne conduce mai adânc spre apartenență - față de noi înșine, față de ceilalți și față de Dumnezeu? În The Great Belonging, scriitoarea și directoarea spirituală Charlotte Donlon reformulează singurătatea și ne oferă un limbaj pentru neliniștea interioară. În loc să ne îndepărtăm de apele singurătății de teamă că acestea ne vor înghiți, ea ne invită să intrăm și să vedem ce găsim acolo.

Într-o proză vulnerabilă și atentă, Donlon ne ajută să ne înțelegem propria singurătate ocazională sau frecventă și ne oferă puncte de contact pentru a înțelege alienarea. Putem trăi în întrebările persistente ale singurătății.

Putem observa prezența lui Dumnezeu chiar și atunci când ne simțim singuri în îndoielile noastre. În cele din urmă, Donlon susține că putem găsi legătura care reiese din onestitate și oferă instrumente, resurse și practici pentru a transforma singurătatea în apartenență adevărată.