The Hearing Trumpet

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o călătorie suprarealistă și excentrică, cu un stil narativ unic și personaje captivante, lăudând în special personajul principal ca fiind o eroină remarcabilă. Mulți cititori consideră proza fină și povestea foarte originală, oferind un amestec captivant de umor și situații bizare. Cu toate acestea, poate fi confuză și dezorientantă, în special pentru cei nefamiliarizați cu literatura suprarealistă, iar unii cititori au fost dezamăgiți sau au considerat-o inaccesibilă.

⬤ Povestire unică și excentrică
⬤ personaje captivante și distractive
⬤ proză fină
⬤ umor
⬤ un personaj principal remarcabil
⬤ utilizare originală a suprarealismului
⬤ descrisă ca o experiență de nedescris
⬤ amestec plăcut de fantezie și absurd.

⬤ Confuz și dezorientant pentru unii cititori
⬤ unii l-au găsit dezamăgitor sau nu a fost pe gustul lor
⬤ lipsa structurii narative tradiționale
⬤ elemente specifice precum limbajul și ilustrațiile criticate
⬤ poate să nu fie pe placul celor care caută o poveste simplă.

(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

O bătrână intră într-o lume fantastică de vise și coșmaruri în acest clasic suprarealist admirat de Bj rk și Luis Bu uel. Leonora Carrington, pictoriță, dramaturg și romancieră, a fost o scamatoare suprarealistă prin excelență, iar Trompeta auditivă este cheia spirituală și celebrativă a operei sale anarhice și aluzive.

Romanul începe în confortul burghez al unui colț rezidențial al unui oraș mexican și se încheie cu o apocalipsă provocată de om care promite să inaugureze renașterea pământului. Între timp, suntem purtați într-un azil de bătrâni foarte curios, condus de un cult de autoperfecționare, și suntem trași înapoi în timp cu câteva secole în urmă, alături de o stareță travestită care se află în căutarea de a reda Sfântul Graal proprietarului său de drept, zeița Venus.

Ne călăuzește una dintre cele mai neașteptate eroine din literatura secolului XX, o vegetariană nonagenară pe nume Marian Leatherby, care, după cum scrie Olga Tokarczuk în postfața sa, este "tare de urechi", dar "plină de viață". "