The Idea of Israel in Second Temple Judaism: O nouă teorie a poporului, exilului și identității israelite

Recenzii ale cititorilor

Dr. Jason Staples oferă o examinare cuprinzătoare și erudită a termenilor „evreu” și „Israel” în contextul Bibliei ebraice și al iudaismului celui de-al Doilea Templu, argumentând împotriva viziunii convenționale care confundă acești termeni. El explorează dimensiunile istorice, lingvistice și culturale ale acestor identități și prezintă o teză revoluționară care pune la îndoială noțiuni îndelung susținute în cercetarea biblică, făcând din această carte o resursă valoroasă pentru o înțelegere mai profundă, în special pentru studenții Noului Testament.

⬤ Analiză științifică aprofundată care pune în discuție viziunile tradiționale despre „Israel” și „evreu”.
⬤ Narațiune captivantă care împletește contextul istoric cu discuțiile teologice.
⬤ Scriere clară și coerentă, accesibilă atât cercetătorilor, cât și profanilor.
⬤ Resursă cuprinzătoare pentru înțelegerea contextului celui de-al Doilea Templu.
⬤ Discuții pătrunzătoare despre diaspora, exil și identitate etnică în literatura biblică.

⬤ Conținutul dens poate fi copleșitor pentru unii cititori.
⬤ Unele afirmații nu au suficient suport probatoriu.
⬤ Descrisă ca o lectură dificilă; nu este potrivită pentru cititorii ocazionali.
⬤ Critici la adresa calității scrierii din partea unor recenzenți.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Idea of Israel in Second Temple Judaism: A New Theory of People, Exile, and Israelite Identity

Conținutul cărții:

În această carte, Jason A. Staples propune o nouă paradigmă privind modul în care conceptul biblic de Israel s-a dezvoltat în iudaismul timpuriu și modul în care acest concept a influențat speranțele apocaliptice evreiești de restaurare după exilul babilonian.

Sfidând ipotezele convenționale cu privire la identitatea israelită în antichitate, argumentul său se bazează pe o analiză atentă a unui vast corpus de literatură și dovezi materiale biblice și din alte literaturi evreiești timpurii. Staples demonstrează că aspirațiile continue pentru restaurarea Israelului în contextul diasporei și al dominației imperiale au rămas în centrul concepțiilor evreiești despre identitatea israelită de-a lungul ultimelor secole dinaintea creștinismului și chiar în prima parte a Epocii Comune.

El arată, de asemenea, că identitatea israelită a fost mai diversă în antichitate decât se apreciază în mod obișnuit în studiile moderne. Cartea sa pune bazele unei mai bune înțelegeri a așa-numitei "despărțiri a drumurilor" dintre iudaism și creștinism și a modului în care creștinismul timpuriu s-a născut din speranța restaurării lui Israel.