The Illustrated Slave: Empatia, narațiunea grafică și cultura vizuală a mișcării de abolire transatlantică, 1800-1852

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză semnificativă a culturii vizuale referitoare la sclavie în contextul SUA și al Marii Britanii înainte de lansarea Cabinei unchiului Tom în 1852. Ea pledează pentru o schimbare radicală în înțelegerea empatiei față de cei înrobiți, susținută de cercetări extinse și perspective teoretice.

Bine scrisă, cu imagini uimitoare, cercetare arhivistică profundă, argumente clare și elocvente, valoroasă pentru cercetători și studenți, explorare pătrunzătoare a teoriei empatiei și o concentrare nuanțată asupra culturii vizuale și retoricii antebelice.

Unii cititori pot găsi anumite reprezentări istorice dificil de abordat și poate fi nevoie de cunoștințe prealabile despre cultura vizuală și teoria empatiei pentru a aprecia pe deplin argumentele prezentate.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Illustrated Slave: Empathy, Graphic Narrative, and the Visual Culture of the Transatlantic Abolition Movement, 1800-1852

Conținutul cărții:

De la medalionul antisclavie Wedgwood din 1787, care prezintă imaginea unui corp negru înlănțuit și implorant, până la filmele lui Quentin Tarantino Django Unchained (2012) și Steve McQueen Twelve Years a Slave (2013), sclavia ca sistem de tortură și sclavie a fascinat imaginația optică a lumii transatlantice.

Cercetătorii au examinat diverse aspecte ale culturii vizuale care a fost sclavia, inclusiv pictura, sculptura, campaniile de pamflete și lucrările de artă. Cu toate acestea, o parte importantă a acestei culturi vizuale a rămas neexaminată: cărțile ilustrate antisclavie populare și frecvent retipărite, publicate înainte de Cabana unchiului Tom (1852) a lui Harriet Beecher Stowe, care au fost utilizate pe scară largă de mișcarea antisclavie în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

The Illustrated Slave analizează unele dintre cele mai inovatoare lucrări din arhiva de cărți ilustrate antisclavagiste publicate între 1800 și 1852, alături de alte materiale vizuale care descriu sclavia. Martha J. Cutter susține că unele narațiuni ilustrate încearcă să îndepărteze cititorul de la milă și spectatorism și să îl transforme într-un mod de empatie și interrelaționare cu sclavii.

Ea susține, de asemenea, că unele cărți ilustrate îi caracterizează pe cei înrobiți ca obținând un anumit grad de control asupra narațiunii și experiențelor trăite, chiar dacă aceste figurații implică sentimentul că povestea sclaviei este dincolo de reprezentarea însăși. Prin explorarea unor lucrări celebre precum Cabana unchiului Tom, precum și a unor lucrări necunoscute realizate de Amelia Opie, Henry Bibb și Henry Box Brown, ea conturează un mod de empatie radicală care încearcă să distrugă diviziunile dintre individul înrobit și subiectul alb liber și dintre privitor și privit.