The Invention of Solitude

Recenzii ale cititorilor

Recenziile evidențiază un amestec de apreciere și critică a cărții lui Paul Auster „The Invention of Solitude”. În timp ce prima jumătate a cărții este lăudată pentru scriitura sa originală și rafinată, profunzimea emoțională și natura introspectivă, a doua jumătate este criticată pentru că devine prea intelectuală și distantă, ceea ce îi face pe unii cititori să se simtă deconectați. În general, mulți cititori consideră că lucrarea oferă o perspectivă valoroasă asupra vieții și a relațiilor personale, în ciuda faptului că unii își exprimă frustrarea cu privire la absorbția de sine și complexitatea acesteia.

⬤ Scriere originală și rafinată
⬤ teme profund emoționante și introspective
⬤ portretizează frumos relația autorului cu tatăl său
⬤ îndeamnă la reflecție
⬤ îmbunătățește înțelegerea celorlalte lucrări ale lui Auster
⬤ utilizare lirică a limbajului.

⬤ A doua jumătate a cărții pare prea intelectuală și distanțată
⬤ unii consideră că scrierea este absorbită de sine
⬤ recenzii mixte privind coerența
⬤ câțiva cititori nu au reușit să termine cartea din cauza stilului său.

(pe baza a 61 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

De la Paul Auster, autorul romanului 4 3 2 1: A Novel, prima sa carte, o meditație emoționantă și personală despre paternitate Această lucrare de debut a lui Paul Auster, autorul bestsellerului New York Times („Trilogia New York”), o carte de memorii, a consacrat reputația lui Auster ca o nouă voce importantă a scriiturii americane. Meditația sa emoționantă și personală despre paternitate este împărțită în două secțiuni distincte din punct de vedere stilistic.

În prima, Auster reflectă asupra amintirilor tatălui său, care era un om distant, nedemonstrativ și rece, care a murit prematur. Pe măsură ce răscolește lucrurile tatălui său, Auster descoperă un mister al unei crime vechi de șaizeci de ani care face lumină asupra caracterului evaziv al tatălui său. În cea de-a doua secțiune, perspectiva se schimbă și Auster începe să reflecteze asupra propriei identități de tată, adoptând vocea unui narator, A.

Printr-un mozaic de imagini, coincidențe și asocieri, A, contemplă separarea de fiul său, bunicul său muribund, transformând povestea într-o reflecție conștientă asupra procesului de scriere. "