Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este o colecție de povestiri scurte de Frederick Barthelme care evocă sentimente mixte în rândul cititorilor. Unii apreciază profunzimea, umorul și măiestria în portretizarea vieții obișnuite, în timp ce alții critică povestirile pentru că sunt uitabile sau lipsite de substanță. Punctele forte includ caracterizări captivante și perspective unice asupra unor situații banale, deși unii consideră că narațiunile nu duc nicăieri în mod semnificativ.
Avantaje:Cititorii îl laudă pe Barthelme pentru măiestria cu care povestește, pentru umor și pentru capacitatea de a transforma viața obișnuită în momente de grație. Scrisul său surprinde complexitatea relațiilor umane cu autenticitate, iar mulți consideră poveștile relatabile și pătrunzătoare. Stilul este lăudat pentru că este controlat și discret, cu observații inteligente care rezonează.
Dezavantaje:Criticii susțin că poveștile pot părea inutile sau prea simpliste, etichetându-le drept „povești despre nimic” sau neinteresante. Unele recenzii menționează personaje uitabile și o lipsă de dezvoltare captivantă a intrigii. Unii cititori percep colecția ca fiind derivată sau imitativă față de alți autori, punând la îndoială originalitatea și profunzimea narațiunilor.
(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Law of Averages: New and Selected Stories
Conținutul cărții:
În urmă cu douăzeci de ani, Frederick Barthelme a început să publice povestiri care au dat peste cap așteptările cititorilor.
În The New Yorker, Esquire, GQ și în alte publicații, el a publicat poveste după poveste care a zădărnicit ipotezele literare predominante, tratând viețile noastre foarte obișnuite cu un nou tip de atenție și imaginație atentă și iubitoare. A scris povești intime, amuzante, ciudate, detaliate, care stârnesc hohote de râs, despre relații care aproape că se întâmplă și despre relații care aproape că nu se întâmplă, despre felul în care ne privim unii pe alții atunci când spunem lucruri pe care nu ne putem hotărî să le spunem.
Înainte de a exista leneși, sau copii în parcări, sau povești care luau în serios banalul, existau aceste povești previzibile ale lui Frederick Barthelme. El a adoptat o poziție post-ironică înainte ca post-ironia să aibă un nume. A dus ficțiunea acolo unde puțini erau atunci dispuși să meargă, a luat ca subiect romanele mici, temerile private, înstrăinarea suburbană, frământările de la birou, izolarea culturală, umilințele aparent nesemnificative și surplusul crescând de informații (CNN este un roman sociologic, a remarcat el odată).
El a scris - și continuă să scrie - cu o precizie de chirurg laser care uimește și încântă atât cititorii, cât și criticii. Dacă a sosit la petrecerea noii literaturi puțin mai devreme decât ceilalți invitați, nu a plecat prea devreme și, prin urmare, este bine reprezentat în Legea mediilor, cu povești vechi și noi una lângă alta, gata să renunțe la plăcerile lor abundente.
