The Lilac Fairy Book, Edited by Andrew Lang, Fiction, Fairy Tales, Folk Tales, Legends & Mythology

Recenzii ale cititorilor

The Lilac Fairy Book de Andrew Lang este aclamată pentru colecția sa diversă de basme din diferite culturi, oferind o experiență nostalgică cititorilor și un material plăcut copiilor. Deși este foarte lăudată pentru poveștile și ilustrațiile sale, unii consideră poveștile inegale și uneori învechite.

⬤ Colecție bogată de basme din întreaga lume.
⬤ Ilustrații excelente și material de lectură captivant pentru copii.
⬤ Bune pentru a fi citite cu voce tare și împărtășite cu familia.
⬤ Valoare nostalgică pentru adulții care au crescut cu aceste povești.
⬤ Lungimea variabilă a poveștilor se potrivește cu diferite perioade de lectură.

⬤ Unele povești sunt considerate de calitate inegală.
⬤ Câteva povești sunt datate sau influențate de lucrări anterioare, ceea ce ar putea să nu placă tuturor cititorilor.
⬤ Documentație limitată cu privire la originile poveștilor.

(pe baza a 33 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Nimeni nu a scris cu adevărat majoritatea poveștilor. Oamenii le-au spus în toate părțile lumii cu mult înainte ca hieroglifele egiptene sau semnele cretane sau silabarele cipriote, sau alfabetele să fie inventate.

Ele sunt mai vechi decât cititul și scrisul și au răsărit ca niște flori sălbatice înainte ca oamenii să aibă vreo educație pentru care să se certe. Bunicile le spuneau nepoților, iar când nepoții deveneau bunici, repetau aceleași povești vechi noii generații. Homer cunoștea poveștile și a alcătuit "Odiseea" pornind de la o jumătate de duzină dintre ele.

Toată istoria Greciei până în jurul anului 800 î.Hr.

este o înșiruire de basme, toată istoria despre Tezeu și Heracle și Oedip și Minos și Perseu este un Cabinet des FEes, o colecție de basme. Shakespeare le-a luat și a pus bucăți din ele în "Regele Lear" și în alte piese; nu ar fi putut să le inventeze singur, oricât de mare ar fi fost el.

Doamnele și domnii să se gândească la acest lucru când se așează să scrie basme, să le dactilografieze frumos și să le trimită la Longman & Co. pentru a fi publicate. Ei cred că a scrie un nou basm este o muncă ușoară.

Se înșeală: lucrul este imposibil. Nimeni nu poate scrie un basm nou; poți doar să amesteci și să îmbraci poveștile vechi, vechi, și să pui personajele în rochii noi, așa cum a făcut atât de bine domnișoara Thackeray în "Five Old Friends". Dacă vreo fată mare de paisprezece ani citește această prefață, să insiste să i se prezinte "Cinci vechi prieteni".