The Long Tail of Trauma: A Memoir

Recenzii ale cititorilor

The Long Tail of Trauma de Elizabeth Wilcox este o carte de memorii captivantă și frumos scrisă, care explorează impactul generațional al traumei prin experiențele a trei generații de femei din familia lui Wilcox. Această carte îmbină narațiunea personală cu perspectivele psihologice, aprofundând complexitatea relațiilor mamă-fiică și efectele de durată ale traumei istorice. Cititorii sunt atrași de proza elocventă a autoarei și de descrierea intimă a luptelor familiei sale, ceea ce face din această carte o lectură care îndeamnă la reflecție și care rezonează cu problemele contemporane de sănătate mintală și legături familiale.

⬤ Proză captivantă și frumos scrisă
⬤ explorare convingătoare a traumei generaționale
⬤ perspective psihologice atente
⬤ oferă o nouă perspectivă asupra dinamicii mamă-fiică
⬤ îmbină narațiunile personale și istorice
⬤ relevantă pentru problemele contemporane
⬤ foarte recomandată de mai mulți recenzenți.

⬤ Unii cititori au simțit că există prea multă introspecție și dramatizare
⬤ câțiva au găsit structura narațiunii provocatoare
⬤ distincție ocazională neclară între istoria factuală și scenariile imaginate
⬤ poate să nu rezoneze cu cei care caută ficțiune pur istorică.

(pe baza a 30 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Așa începe această carte de memorii multigenerațională care explorează istoria maternă a autoarei, cu traume repetate, separare, experiențe adverse din copilărie (ACES) și impactul acestora asupra sănătății mintale.

Pe fondul unui dialog de douăzeci de ani cu mama sa, Barbara, care suferă de PTSD nediagnosticat de mult timp, autoarea Elizabeth Wilcox își deschide istoria maternă cu nașterea bunicii sale nelegitime, Violet, dintr-o servitoare germană din afara Londrei, în 1904. Cu încurajarea mamei sale, Wilcox continuă să urmărească viețile lui Violet și ale mamei sale Barbara, ambele fiind profund afectate de separarea maternă și de trauma complexă pe care au suferit-o din cauza războiului.

Printr-o cronologie dublă, care este deopotrivă prezentă și istorică, Wilcox împletește vocile documentate și imaginate ale femeilor care au precedat-o. Narațiunea istorică începe cu tânăra Violet, care suportă multiple separări: de mama ei până la vârsta de șase ani, de tatăl ei vitreg evreu german în timpul Primului Război Mondial, la vârsta de zece ani, și de propria ei fiică Barbara, în vârstă de trei ani, atunci când familia ei fuge fără ea din Olanda în timpul invaziei lui Hitler. Pusă mai târziu într-un tren spre Țara Galilor, împreună cu fratele ei Neville, în vârstă de 18 luni, în timpul operațiunii Pied Piper, Barbara trece, de asemenea, printr-o copilărie itinerantă plină de case de plasament, internate și abuzuri.

În această lucrare convingătoare, Wilcox împletește cu abilitate descoperirile psihologice pe care le descoperă în calitate de jurnalistă și scriitoare în domeniul educației și sănătății mintale în copilăria timpurie, oferind o mai bună înțelegere a impactului experiențelor adverse din copilărie asupra bunăstării și sănătății mintale a adulților. Prin intermediul mamei sale, Barbara, care a crescut cu succes șapte copii în ciuda trecutului său dificil, Wilcox arată, de asemenea, ce înseamnă să fii părinte cu intenție, iertare și iubire necondiționată.