Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „The Looting Machine” de Tom Burgis explorează exploatarea și jefuirea resurselor Africii de către corporații străine și lideri locali corupți. Cartea oferă o investigație detaliată a problemelor sistemice care conduc la sărăcie în țările africane bogate în resurse, subliniind complicitatea intereselor occidentale și chineze. În timp ce cartea este lăudată pentru profunzimea cercetărilor și informațiile sale, ea este criticată și pentru stilul dens de scriere și organizarea sa.
Avantaje:⬤ Profund documentată și informativă; oferă o perspectivă amplă asupra exploatării resurselor Africii.
⬤ Evidențiază complicitatea corporațiilor străine și a conducerii locale în perpetuarea sărăciei.
⬤ Stil de scriere jurnalistic accesibil în mijlocul unor subiecte complexe.
⬤ Discuții care deschid ochii despre sistemul economic global și impactul acestuia asupra Africii.
⬤ Inspiră cititorii să ia în considerare problemele sistemice mai ample care afectează inegalitatea.
Dezavantaje:⬤ Stil de scriere dens și provocator care poate fi dificil de urmărit pentru unii cititori.
⬤ Unele recenzii menționează lipsa de concentrare asupra acțiunilor corporatiste străine, cu un accent mai mare pe corupția locală.
⬤ Sentimente mixte cu privire la structura cărții, cu sugestii pentru o mai bună organizare.
⬤ Unii cititori au considerat-o repetitivă și au indicat că ar putea fi o corvoadă de citit în ciuda conținutului important.
(pe baza a 75 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Looting Machine: Warlords, Oligarchs, Corporations, Smugglers, and the Theft of Africa's Wealth
Conținutul cărții:
Una dintre cărțile anului, 2015, publicate de Financial Times
Comerțul cu petrol, gaze, pietre prețioase, metale și minerale de pământuri rare face ravagii în Africa. În anii în care Brazilia, India, China și alte piețe emergente și-au transformat economiile, statele africane care dețin resurse au rămas blocate la baza lanțului de aprovizionare industrială. În timp ce Africa deține aproximativ 30 % din rezervele mondiale de hidrocarburi și minerale și 14 % din populația lumii, ponderea sa în industria prelucrătoare mondială se situa în 2011 exact acolo unde se afla în 2000: la 1 %.
În prima sa carte, The Looting Machine (Mașina de jefuit), Tom Burgis expune adevărul despre miracolul dezvoltării în Africa: pentru statele care dispun de resurse, acesta este un miraj. Zăcămintele de petrol, cupru, diamante, aur și coltan atrag o rețea globală de comercianți, bancheri, corporații extractoare și investitori care se combină cu cabale politice venale pentru a jefui valoarea statelor. Iar capriciile economiilor dependente de resurse ar putea arunca noua clasă de mijloc din Africa înapoi în sărăcie la fel de repede cum a ieșit din ea. Solul de sub picioarele lor este la fel de precar ca un puț de mină congolez.
Prosperitatea lor s-ar putea scurge ca țițeiul dintr-o conductă spartă.
Această dezintegrare socială catastrofală nu este doar o continuare a trecutului Africii ca victimă colonială. Jefuirea se accelerează acum ca niciodată înainte. Pe măsură ce cererea globală pentru resursele Africii crește, o mână de africani se îmbogățesc în mod legitim, dar marea majoritate, la fel ca întregul continent, este jefuită. Cei din afară tind să se gândească la Africa ca la o mare scurgere de filantropie. Dar dacă ne uităm mai atent la industria resurselor, relația dintre Africa și restul lumii arată destul de diferit. În 2010, exporturile de combustibil și minerale din Africa au avut o valoare de 333 de miliarde, de peste șapte ori mai mare decât valoarea ajutorului care a mers în direcția opusă. Dar cine a primit banii? Pentru fiecare franțuzoaică care moare la naștere, 100 mor numai în Niger, fosta colonie franceză al cărei uraniu alimentează reactoarele nucleare ale Franței. În petro-statele precum Angola, trei sferturi din veniturile guvernului provin din petrol. Guvernul nu este finanțat de populație și, prin urmare, nu este obligat față de aceasta. O mulțime de țări africane ale căror economii depind de resurse sunt state rentiere.
Oamenii lor sunt în mare parte șerbi. Blestemul resurselor nu este doar un fenomen economic nefericit, produsul unei forțe intangibile. Ceea ce se întâmplă în statele cu resurse ale Africii este un jaf sistematic. Ca și victimele sale, beneficiarii au nume.
