The Man I Didn't Know

Conținutul cărții:

Omul pe care nu-l cunoșteam povestește descoperirea unui tată necunoscut pentru mine. Cu siguranță, am crezut că îmi cunosc tatăl.

Deși părinții mei erau divorțați și eu locuiam cu mama, mi-am petrecut sâmbetele cu el timp de 11 ani de formare, de la vârsta de 8 la 18 ani. Și am continuat să comunic cu el prin scrisori săptămânale și vizite ocazionale încă zece ani, până la moartea sa. A fost un tată bun: atent și iubitor.

Dar, apoi, la 32 de ani după moartea sa, i-am descoperit jurnalul și miile de povestiri pe care le scrisese.

Când am început să citesc volumele din această colecție, am ajuns repede la o revelație uimitoare: autorul jurnalului și al povestirilor era de nerecunoscut: un străin, un tată pe care nu-l cunoșteam. Acest străin era măcinat de demonii insidioși ai stresului post-traumatic (PTSD), demoni care erau străini de tatăl pe care îl cunoșteam, îl respectam, îl iubeam.

Tulburat, am fost constrâns să citesc mai departe, sperând să rezolv această discrepanță între tații pe care îi cunoșteam și cei pe care nu îi cunoșteam. Acesta a devenit un studiu al recuperării unui om după o boală mintală acută. Studiul derivă din amintirile personale ale tatălui meu și din două narațiuni care se întrepătrund: jurnalul tatălui meu și povestirile sale scurte scrise sub un pseudonim, Ellis Worth.

De-a lungul timpului - 12. 6 ani mai exact - acestea urmăresc contururile minții tatălui meu. Povestesc despre căderea sa nervoasă, spitalizarea sa, crizele sale de insulină și terapia cu electroșocuri.

Povestesc despre gândurile sale conștiente în timp ce interacționează cu psihiatrii, colegii, familia și iubita. Și povestesc despre visele sale: visele inconștiente din timpul nopții și visele conștiente din timpul zilei, visele de a deveni un scriitor de succes, visele de a se căsători cu femeia pe care o iubește.

narațiunea povestește despre recuperarea sa treptată din această boală insidioasă pentru a deveni tatăl pe care l-am cunoscut, respectat și iubit.