Recenzii ale cititorilor
Rezumat:The Monk (Călugărul) de Matthew Lewis este un roman gotic care explorează teme precum ipocrizia, pofta și decăderea morală prin intermediul personajului Ambrosio, un călugăr aparent pios care cedează tentației și actelor nefaste. Cartea este lăudată pentru narațiunea captivantă, dezvoltarea bogată a personajelor și răsturnările de situație neașteptate, în timp ce unii cititori găsesc de reproșat ritmul, extremele emoționale și anumite probleme de calitate editorială.
Avantaje:Tramă extrem de lizibilă și captivantă, personaje memorabile, bogată în elemente gotice, include răsturnări de situație șocante și comentarii sociale, lăudată pentru povestea sa morală, o nouă ediție frumoasă cu ilustrații și o introducere modernă de Stephen King.
Dezavantaje:Unii cititori au găsit ritmul lent și trenant, extremele emoționale ale personajelor ar putea fi deranjante, menționarea unor ediții de proastă calitate și anumite erori lingvistice constatate.
(pe baza a 29 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
The Monk: A Romance este un roman gotic de Matthew Gregory Lewis, publicat în 1796. O carte scrisă rapid, de la începutul carierei lui Lewis (într-o scrisoare pretindea că a scris-o în zece săptămâni, dar alte corespondențe sugerează că cel puțin o începuse, sau ceva asemănător, cu câțiva ani mai devreme), a fost publicată înainte să împlinească douăzeci de ani. Este un prim exemplu de gotic masculin, specializat în aspectul horror. Complotul său întortocheat și scandalos a făcut din el unul dintre cele mai importante romane gotice ale epocii sale, adesea imitat și adaptat pentru scenă și ecran.
În aceeași lună în care a fost publicată a doua ediție, Samuel Taylor Coleridge a scris un articol în The Critical Review, o importantă revistă literară a vremii, în care laudă și critică dur romanul. El recunoaște că romanul nu este "produsul unui geniu comun", că "intriga secundară... este abil și strâns legată de povestea principală și este subordonată dezvoltării acesteia", că povestea pe care Lewis o țese despre călugărița care sângerează este "cu adevărat terifiantă" și că nu își poate aminti o "concepție mai îndrăzneață sau mai fericită decât cea a crucii aprinse pe fruntea evreului rătăcitor". Coleridge aduce cele mai mari laude personajului Matilda, pe care îl consideră "capodopera autorului. Este, într-adevăr, rafinat imaginat și la fel de rafinat susținut. Întreaga operă se distinge prin varietatea și caracterul impresionant al incidentelor sale, iar autorul descoperă peste tot o imaginație bogată, puternică și ferventă. Acestea sunt excelențele". Coleridge continuă spunând că "erorile și defectele sunt mai numeroase și (ne pare rău să adăugăm) de mai mare importanță". Deoarece "ordinea naturii poate fi schimbată ori de câte ori scopurile autorului o cer", nu există surprize în lucrare.
Adevărul moral nu poate fi deslușit deoarece Ambrosio a fost distrus de ființe spirituale și nicio ființă pământeană nu se poate opune suficient "puterii și vicleniei ființelor supranaturale". Abundă scenele grotești și de groază, care sunt o dovadă a "unui gust josnic și vulgar". Caracterul lui Ambrosio este "imposibil... contrar naturii". Coleridge susține că cea mai "gravă greșeală... pentru care nicio excelență literară nu se poate revanșa" este că "autorul nostru a reușit să facă (poveștile despre vrăji și descântece) "pernicioase", amestecând, cu o neglijență ireverențioasă, tot ceea ce este cel mai teribil de adevărat în religie cu tot ceea ce este cel mai ridicol de absurd în superstiție", comentând cu replica nemuritoare că "Călugărul este o romanță pe care, dacă un părinte ar vedea-o în mâinile unui fiu sau ale unei fiice, ar putea în mod rezonabil să pălească". Coleridge încheie piesa explicând că a fost "determinat să acorde o atenție deosebită acestei lucrări, datorită succesului neobișnuit pe care l-a avut" și că "autorul este un om de rang și avere. Da! autorul Călugărului semnează el însuși un LEGISLATOR! Ne holbăm și tremurăm.".
Thomas James Mathias i-a urmat exemplul lui Coleridge în The Pursuits of Literature, un poem care se înscrie în tradiția satirică a secolului al XVIII-lea, dar face un pas mai departe decât Coleridge, susținând că un anumit pasaj face romanul incriminabil prin lege. Pasajul, găsit în capitolul șapte din volumul II, discută despre o interpretare a Bibliei ca fiind prea lascivă pentru a fi citită de tineri.
Aceste două articole majore au deschis calea pentru o multitudine de alte atacuri la adresa romanului, din surse precum Monthly Review, Monthly Magazine și Scots Magazine; ultimul dintre acestea a atacat romanul la șase ani după publicarea sa. Cu toate acestea, o tendință generală în rândul celor care au criticat a fost aceea de a elogia anumite aspecte ale romanului. "Părea", scrie Parreaux, "ca și cum fiecare recenzent sau critic al cărții, oricât de ostil ar fi fost, se simțea obligat să vorbească cel puțin despre geniul lui Lewis". (wikipedia.org)
