Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea explorează intersecția dintre credință și știință, pledând pentru includerea perspectivelor creștine în mediul academic și criticând, în același timp, starea actuală a învățământului superior. Cartea subliniază importanța implicării creștinilor în munca lor academică în mod holistic, fără a-și compartimentaliza credința. În timp ce unii cititori au considerat-o un argument convingător pentru erudiția creștină, alții au criticat-o pentru că este limitativă sau disprețuitoare față de anumite credințe.
Avantaje:Cartea este lăudată pentru argumentele sale clare, contextul istoric captivant și apelul adresat creștinilor de a-și integra credința în toate aspectele vieții, inclusiv în mediul academic. Multe recenzii subliniază importanța existenței unor perspective diverse în cadrul studiilor și îl felicită pe Marsden pentru articularea unui argument în favoarea studiilor creștine într-un mediu academic pluralist.
Dezavantaje:Criticii au considerat argumentele prea restrictive, sugerând că Marsden respinge opiniile creștine mai tradiționale sau fundamentaliste. Unii cititori au considerat că cărții îi lipsesc dovezile empirice în sprijinul afirmațiilor sale și ar fi beneficiat de mai multe exemple concrete, în special în ceea ce privește consecințele cu care se confruntă cercetătorii cu convingeri creștine puternice.
(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Outrageous Idea of Christian Scholarship
Conținutul cărții:
La sfârșitul cărții sale din 1994, The Soul of the American University, George Marsden a avansat o propunere modestă pentru un rol sporit al credinței religioase în studiile de astăzi. Acest "post-scriptum neștiințific" a contribuit la declanșarea unei dezbateri aprinse care a ieșit din paginile revistelor academice și din The Chronicle of Higher Education pentru a ajunge în presa de masă, cum ar fi The New York Times, și l-a marcat pe Marsden ca unul dintre participanții principali la dezbaterile privind religia și viața publică. Marsden își tratează acum propunerea mai pe larg în The Outrageous Idea of Christian Scholarship (Ideea scandaloasă a erudiției creștine), o carte profundă și provocatoare despre relația dintre credința religioasă și erudiția intelectuală.
Mai mult decât un răspuns la criticii lui Marsden, The Outrageous Idea of Christian Scholarship face pasul următor către demonstrarea a ceea ce relația antică dintre credință și învățare ar putea însemna pentru academie astăzi. Marsden susține cu tărie că învățământul superior american trebuie să fie mai deschis la exprimarea explicită a credinței și să accepte ceea ce înseamnă credința într-un context intelectual. În timp ce alte elemente definitorii ale identității unui cercetător, cum ar fi rasa sau sexul, sunt luate în considerare în mod obișnuit și salutate ca oferind noi perspective, Marsden subliniază că perspectiva creștinului credincios este respinsă ca fiind irelevantă sau, mai rău, antitetică față de întreprinderea academică.
Marsden începe prin a examina de ce perspectivele creștine nu sunt binevenite în mediul academic. El respinge diversele argumente prezentate în mod obișnuit pentru excluderea punctelor de vedere religioase, cum ar fi argumentul conform căruia credința nu este suficient de empirică pentru cercetările academice (deși ideea unei obiectivități științifice complete este considerată naivă în majoritatea domeniilor de astăzi), teama că creștinismul tradițional își va reafirma rolul istoric de opresor al opiniilor divergente și dogma primită a separării dintre biserică și stat, care se întinde mult dincolo de legea reală în imaginația populară. Marsden insistă asupra faptului că oamenii de știință au atât o obligație religioasă, cât și o obligație intelectuală de a nu-și lăsa convingerile religioase profunde la poarta academiei. Astfel de convingeri, susține el, pot face o diferență semnificativă în cercetare, în viața din campus și în nenumărate alte moduri. Poate cel mai important, cercetătorii creștini au atât responsabilitatea, cât și muniția intelectuală de a se opune unora dintre ideologiile predominante susținute în mod necritic de mulți din mediul academic, cum ar fi reducționismul naturalist sau relativismul moral necugetat.
Cultura universitară contemporană este goală la bază, scrie Marsden. Nu numai că îi lipsește un centru spiritual, dar este lipsită de orice alternativă reală. El susține că o cultură diversă din punct de vedere religios va fi una mai bogată din punct de vedere intelectual și că este timpul ca cercetătorii și instituțiile care iau în serios dimensiunile intelectuale ale credinței lor să devină participanți activi la cel mai înalt nivel al discursului academic. Indiferent dacă cititorul este de acord sau nu cu această concluzie, cartea lui Marsden, plină de reflecție și bine argumentată, este o lectură necesară pentru toate părțile implicate în dezbaterea privind rolul religiei în educație și cultură.
