The Oxford History of Byzantium (Istoria Bizanțului)

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o viziune de ansamblu asupra istoriei bizantine, prezentând diverse eseuri care acoperă teme semnificative precum dinastiile, literatura și religia. Cartea este accesibilă și servește drept o bună introducere în subiect pentru nespecialiști, oferind ilustrații frumoase. Cu toate acestea, unii cititori o consideră corectă din punct de vedere politic, lipsită de profunzime și care nu îndeplinește standardele ridicate asociate de obicei cu publicațiile Oxford.

⬤ Narațiune captivantă care menține interesul cititorului
⬤ bine ilustrată cu hărți și fotografii
⬤ format accesibil, potrivit pentru nespecialiști
⬤ oferă o gamă largă de teme și perspective
⬤ bună ca text introductiv
⬤ favorabilă cadourilor.

⬤ Critici pentru corectitudinea politică și lipsa anumitor referințe istorice
⬤ unele eseuri sunt percepute ca fiind grăbite sau plictisitoare
⬤ lipsesc notele de final sau citatele academice extinse
⬤ nu este potrivit pentru cercetătorii care caută analize aprofundate
⬤ dezamăgire în profunzime în comparație cu alte publicații din seria Oxford.

(pe baza a 37 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Oxford History of Byzantium

Conținutul cărții:

The Oxford History of Byzantium este singura istorie care oferă într-o formă concisă o acoperire detaliată a Bizanțului de la începuturile sale romane până la căderea Constantinopolului și asimilarea în Imperiul Turc. Eseuri pline de viață și ilustrații frumoase portretizează apariția și dezvoltarea unei civilizații distincte, acoperind perioada cuprinsă între secolul al IV-lea și mijlocul secolului al XV-lea. Autorii - toți lucrând la vârf în domeniile lor specifice - prezintă istoria politică a statului bizantin și dau viață evoluției unei culturi pline de culoare.

În anul 324 d.Hr., împăratul Constantin cel Mare a ales Byzantion, o veche colonie grecească situată la gura Bosforului tracic, drept reședință imperială. El a redenumit locul "Constaninopolis nova Roma", "Constantinopol, noua Romă", iar orașul (actualul Istanbul) a devenit capitala estică a imperiului roman de mai târziu. Noua Romă a supraviețuit celei vechi, iar succesorii lui Constantin au continuat să se considere împărații legitimi ai Romei, la fel cum supușii lor își spuneau Romaioi, sau romani, mult timp după ce au uitat limba latină. În secolul al XVI-lea, umaniștii occidentali au dat acestui imperiu roman de răsărit condus de la Constantinopol epitetul de "bizantin".

Pe fundalul poveștilor cu împărați, intrigi, bătălii și episcopi, această Istorie Oxford descoperă mecanismele ascunse - economice, sociale și demografice - care au stat la baza istoriei evenimentelor. Autorii analizează viața de zi cu zi în orașe și sate, producția și comerțul, mecanismele guvernamentale, biserica ca instrument al statului, minoritățile, educația, activitatea literară, credințele și superstițiile, monahismul, iconoclasmul, ascensiunea islamului și fuziunea cu cultura occidentală sau latină. Bizanțul a făcut legătura între lumea antică și cea modernă, modelând tradiții și transmițând civilizației orientale și occidentale o moștenire vibrantă.