The Pacific War and Contingent Victory (Războiul din Pacific și victoria contingentă): De ce înfrângerea japoneză nu a fost inevitabilă

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Michael Myers explorează ideea că înfrângerea Japoniei în Al Doilea Război Mondial nu a fost inevitabilă, oferind o analiză provocatoare a strategiilor militare și a situațiilor neprevăzute care ar fi putut conduce la un rezultat diferit. Deși cartea este bine documentată și informativă, opiniile cu privire la lizibilitatea și relevanța sa variază semnificativ în rândul cititorilor.

⬤ Explorare provocatoare a strategiei Japoniei și a șanselor de victorie în Războiul din Pacific.
⬤ Oferă o analiză detaliată a strategiilor militare atât din perspectiva japoneză, cât și din cea americană.
⬤ Încurajează cititorii să reconsidere istoriografia Războiului din Pacific, contestând narațiunea victoriei americane inevitabile.
⬤ Bine scrisă și structurată, cu discuții coerente asupra diferitelor aspecte ale conflictului.

⬤ Unii cititori au considerat argumentele repetitive și lipsite de perspective noi.
⬤ Accentul pus de carte pe scenariile contrafactuale poate fi considerat irelevant.
⬤ Câteva recenzii au descris-o ca fiind plictisitoare sau prea filozofică, mai degrabă decât o istorie militară simplă.
⬤ A fost criticată pentru faptul că este inutil de disprețuitoare față de concluziile istorice diferite.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Pacific War and Contingent Victory: Why Japanese Defeat Was Not Inevitable

Conținutul cărții:

În ceea ce privește victoria Aliaților în Pacific în cel de-al Doilea Război Mondial, este aproape de necontestat că înfrângerea Japoniei a fost inevitabilă în fața copleșitoarei puteri militare și economice americane. Dar rezultatul, susține Michael W. Myers, a fost de fapt cu totul altceva decât inevitabil. Această carte este explicația amănunțită și profund informată a lui Myers despre cât de contingentă a fost de fapt "concluzia inevitabilă" a războiului din Pacific.

Oricât de disproporționate ar fi resursele lor respective, atât Japonia, cât și forțele aliate s-au confruntat cu obstacole semnificative în calea victoriei finale. Unul dintre obstacolele comune celor două părți, arată Myers, a fost lipsa unei singure persoane care să aibă cunoștințele, viziunea și autoritatea de a formula și implementa o strategie eficientă. Ambele au exercitat conducerea prin comitet, iar Myers explică convingător modul în care acest lucru a contribuit la natura contingentă a conflictului. Un exercițiu remarcabil în metodele logice ale gândirii strategice, cartea sa analizează campaniile decisive din Războiul din Pacific, examinând provocările economice și strategice cu care s-au confruntat ambele părți și pe care au trebuit să le depășească pentru a obține victoria. Japonia, de exemplu, a avut două obiective la intrarea în război: să extindă granițele a ceea ce a numit "Sfera de co-prosperitate a Asiei de Est" și să pună capăt războiului lung și frustrant din China. Aceste obiective, după cum ne arată Myers, au avut consecințe logistice și strategice neprevăzute și devastatoare. Însă Statele Unite s-au confruntat cu probleme similare, precum și cu alte obstacole specifice unei națiuni care nu era încă pe picior de război.

Răsturnând istoriografia convențională, The Pacific War and Contingent Victory clarifică relația corectă dintre libertate și determinism în gândirea istorică. O relatare convingătoare a războiului din Pacific care ar fi putut fi cu ușurință, cartea oferă lecții istorice în gândirea despre politica externă americană contemporană și excepționalismul american - cel mai important despre pericolele prezumției de ascendență americană.