The Philosophical Roots of Anti-Capitalism: Eseuri despre istorie, cultură și gândire dialectică

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

The Philosophical Roots of Anti-Capitalism: Essays on History, Culture, and Dialectical Thought

Conținutul cărții:

Alfred Sohn-Rethel a localizat originea abstracției filosofice în "falsa conștiință" generată de noua economie monetară din Antichitatea greacă.

În Iluminism, bariera conceptuală pusă de Kant între realitatea fenomenală și "lucrul în sine" a exprimat, în opinia lui Sohn-Rethel, conștiința reificată rezultată din schimbul de mărfuri și diviziunea muncii mentale și manuale. Deoarece Sohn-Rethel a văzut întreaga istorie a filosofiei ca fiind marcată de o logică universală atemporală, el a respins conceptul de "totalitate" al lui Hegel ca fiind "idealist", iar critica lui Hegel a dualismului kantian ca fiind irelevantă pentru critica lui Marx a economiei politice.

David Black, în eseul care dă titlul lucrării The Philosophical Roots of Anti-Capitalism, sugerează, împotriva lui Sohn-Rethel, că expunerea lui Marx despre fetișismul mărfurilor este specifică din punct de vedere istoric producției capitaliste și, prin urmare, nu poate explica originile filosofiei, despre care Black arată că au implicat diverse evoluții istorice în societatea și cultura greacă, precum și monetizarea. La fel cum critica lui Hegel a formalismului kantian informează critica lui Marx a capitalului, scrierile lui Hegel privind modul în care organizarea adecvată a muncii ar putea aboli bariera pe care Aristotel a pus-o între producție și "tărâmul libertății" prefigurează eforturile lui Marx de a formula o alternativă la capitalism. Partea a doua, Critica dialecticii situaționiste: artă, conștiință de clasă și reificare, începe cu suprarealismul, a cărui "dispariție" ca forță artistică și socială revoluționară Guy Debord și situaționiștii au încercat să o compenseze prin înlocuirea poeziei artei cu poezia vieții.

Pe lângă evidențierea realizărilor lui Debord atât în teorie, cât și în practică, Black evidențiază deficiențele sale filosofice și le pune în legătură cu evaluarea "pesimistă" ulterioară a lui Debord cu privire la posibilitatea unei conștiințe de clasă revoluționare în cadrul capitalismului globalizat. Cele patru eseuri din partea a treia abordează anarhismul aristotelic, moștenirea ambivalentă a teoriei reificării a lui Lukacs, conceptul hegelian-marxist al lui Raya Dunayevskaya de "negativitate absolută" ca "revoluție în permanență" și provocarea filosofică a lui Gillian Rose la adresa postmodernismului și a marxismului "tradițional".