The Prisoner's Philosophy: Life and Death in Boethius's Consolation

Conținutul cărții:

Filosoful roman Boethius (c. 480-524) este cel mai bine cunoscut pentru Consolarea filosofiei, unul dintre cele mai frecvent citate texte din literatura medievală.

În Consolation, un Boethius fără nume stă în închisoare în așteptarea execuției, când îi apare muza sa Filosofia. Oferta acesteia de a-l învăța cine este el cu adevărat și de a-l conduce la casa sa cerească devine o dezbatere despre cum să se împace cu răul, libertatea și providența. Lectura convențională a Consolării este că aceasta este o apărare a filosofiei păgâne; cu toate acestea, mulți cititori care acceptă acest argument de bază constată că finalul este ambiguu și că Filosofia nu i-a oferit, în cele din urmă, prizonierului confortul pe care i l-a promis.

În The Prisoner's Philosophy, Joel C.

Relihan oferă o lectură cu adevărat nouă a Consolării. El susține că aceasta este o lucrare creștină care dramatizează nu adevărurile filosofiei în ansamblu, ci limitele filosofiei păgâne în special.

El o vede ca pe unul dintre experimentele literare ale antichității târzii, luându-și locul alături de Confesiunile și Solilocviile lui Augustin ca o meditație spirituală, ca o încercare a lui Boethius de a vorbi obiectiv despre viața minții și relația acesteia cu Dumnezeu. Relihan discerne trei povești fundamentale întrepătrunse în Consolation: o reluare ironică a lui Criton al lui Platon, o adaptare a lui Jupiter Confutatus al lui Lucian și o reducere sobră a lui Iov la un dialog calm în care inocentul rănit învață în cele din urmă înțelepciunea în tăcere. Afirmația lui Relihan conform căreia textul lui Boethius a fost scris ca o satiră menippeană nu se bazează doar pe identificarea unui amestec de influențe literare disparate asupra textului, sau pe combinația de versuri și proză sau de fantezie și moralitate.

Mai important, susține Relihan, Boethius dramatizează în mod deliberat actul de a scrie despre cunoștințe sistematice într-un mod care pune sub semnul întrebării valoarea acestor cunoștințe. Încercarea filosofiei de a conduce un exilat spre raiul lui Dumnezeu este respinsă; exilatul ajunge să accepte valoarea lumii fenomenale, iar teologia înlocuiește filosofia pentru a explica locul ființelor umane în ordinea lumii. Boethius creștinizează genul de satiră menippeană, iar Consolation este o lucrare despre umilință și rugăciune.