The Pursuit of Italy: A History of a Land, Its Regions, and Their Peoples

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui David Gilmour „The Pursuit of Italy” prezintă o imagine de ansamblu amplă și captivantă a istoriei complexe a Italiei, examinând diferențele regionale și provocările care au influențat unificarea și guvernarea acesteia. Cititorii apreciază cunoștințele profunde și stilul de scriere pasionat al autorului, deși unii consideră că momentele de detaliu excesiv și comentariile pătimașe scad din narațiunea istorică.

⬤ Bine scris, cu un stil grațios.
⬤ Cunoștințe profunde de istorie și cultură italiană.
⬤ captivant și informativ, cu anecdote interesante.
⬤ O bună introducere în complexitatea Italiei ca națiune.
⬤ Oferă comentarii pătrunzătoare despre diferențele regionale și provocările istorice ale Italiei.

⬤ Unele secțiuni pot părea dezorganizate sau greu de urmărit.
⬤ Ocazional, prejudecăți personale și subiectivitate care subminează obiectivitatea.
⬤ Digresiuni lungi care deturnează narațiunea centrală.
⬤ Accent prea entuziast pe anumite subiecte (cum ar fi opera) care pot să nu atragă toți cititorii.
⬤ Unii cititori au considerat-o redundantă sau lipsită de context general, făcând-o să pară plictisitoare.

(pe baza a 175 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

O relatare provocatoare și amuzantă a bogățiilor diverse ale Italiei, a speranțelor și viselor sale, a trecutului și a prezentului. A făcut Garibaldi un deserviciu Italiei atunci când a ajutat părțile sale disparate să se unească? A fost obiectivul unificării politice o greșeală? Întrebarea este pusă și răspunsul este dat în mai multe feluri în The Pursuit of Italy, o analiză atrăgătoare și originală a numeroaselor istorii care contribuie la strălucirea - și slăbiciunea - Italiei de astăzi.

Explorarea minunat de ușor de citit a vieții italiene de-a lungul secolelor, realizată de David Gilmour, este plină de anecdote provocatoare, precum și de observații personale, și este populată de marile figuri ale trecutului italian - de la Cicero și Virgiliu până la politicienii controversați ai secolului XX. Relatarea sa înțeleaptă despre Risorgimento demontează miturile naționaliste care îl înconjoară, deși realizează un portret simpatic al lui Giuseppe Verdi, un erou iubit al epocii. Gilmour arată că gloria Italiei a stat întotdeauna în regiunile sale, cu arta, culturile civice, identitățile și bucătăriile lor distincte.

Locuitorii Italiei se identificau nu ca italieni, ci ca toscanii și venețienii, sicilienii și lombarzii, napolitanii și genovezii. Forța și cultura Italiei continuă să provină din regiunile sale, mai degrabă decât din noțiunea de națiune unificată, concepută greșit și prost gestionată.