The Republic of Violence: Ascensiunea chinuită a abolirii în America lui Andrew Jackson

Recenzii ale cititorilor

The Republic of Violence de J.D. Dickey explorează o perioadă mai puțin cunoscută, dar crucială din istoria Americii, axată pe mișcarea aboliționistă din anii 1830. Cartea descrie provocările și violențele cu care s-au confruntat atât aboliționiștii cunoscuți, cât și cei mai puțin cunoscuți, subliniind importanța eforturilor lor de a lucra la abolirea sclaviei. Narațiunea oferă o relatare detaliată și captivantă a acestor evenimente istorice, în special în contextul problemelor sociale actuale legate de rasă și violență.

Cartea este lăudată pentru cercetarea meticuloasă, stilul narativ captivant și explorarea aprofundată a unui subiect istoric insuficient mediatizat. Cititorii apreciază împletirea dintre poveștile personale ale aboliționiștilor și descrierea detaliată a provocărilor cu care s-au confruntat aceștia, ceea ce o face atât educativă, cât și convingătoare. În plus, cartea oferă o perspectivă importantă asupra rădăcinilor conflictelor rasiale din America.

Unii cititori pot găsi detaliile istorice dense sau dificile dacă nu sunt deja familiarizați cu subiectul. În timp ce mulți apreciază minuțiozitatea cercetării, alții ar putea simți că abordarea elaborată i-ar putea copleși pe cei care caută o narațiune mai directă.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Republic of Violence: The Tormented Rise of Abolition in Andrew Jackson's America

Conținutul cărții:

Un bestseller New York Times dezvăluie povestea unui moment aproape uitat din istoria Americii, când violența în masă nu era o aberație, ci o activitate obișnuită - și aproape a stins mișcarea de abolire.

Anii 1830 au fost cea mai violentă perioadă din istoria Americii în afara războiului. Oamenii se luptau între ei pe străzi în conflicte etnice și religioase, bandele de aghiotanți de partid se revoltau la urnele de vot, iar agresiunile și crimele erau atât de frecvente încât păreau obișnuite. Președintele care a prezidat această epocă, Andrew Jackson, era el însuși un duelist și purta plumb în corp de la luptele anterioare cu arme de foc. Toate acestea au creat o atmosferă atât de volatilă, încât tânărul Abraham Lincoln spunea că "ultrajele comise de mulțimi reprezintă știrile zilnice ale vremurilor".

Principalele ținte ale violenței mulțimii erau aboliționiștii și cetățenii de culoare, care începuseră să pună la îndoială fundamentul economiei americane - sclavia - și să ceară încetarea acesteia. Condusă de personalități precum William Lloyd Garrison și James Forten, mișcarea antisclavagistă a trecut de la un mic grup de activiști devotați la o forță socială în creștere, care a atras sute de adepți noi și mii de dușmani. Chiar și în Nord, aboliționiștii s-au confruntat cu o ură aproape inimaginabilă, editorii de ziare, oamenii de afaceri implicați în comerțul cu sclavi și politicienii de toate culorile cerând să fie reprimați, reduși la tăcere sau chiar executați.

Purtând cărămizi și torțe, pistoale și cuțite, mulțimile au creat pandemoniu și au forțat mișcarea aboliționistă să răspundă la întrebări-cheie pe măsură ce începea să se dezvolte: Ar putea funcționa nonviolența în fața incendiilor și a tentativelor de crimă? Ar putea liderii săi să rămână împreună suficient de mult timp pentru a construi o mișcare cu putere de rezistență, sau s-ar întoarce mai întâi unii împotriva altora? Și ar putea supraviețui pentru a rezista până la sfârșitul deceniului și pentru a inspira o nouă generație de activiști care să lupte pentru această cauză?

J. D. Dickey dezvăluie poveștile acestor bărbați și femei albi și negri care au perseverat în fața unor astfel de amenințări pentru a cere ca tuturor cetățenilor să li se ofere șansa la libertate și libertate consacrată în Declarația de Independență. Sacrificiile și strategiile lor aveau să stabilească un precedent pentru mișcările sociale care aveau să urmeze și să conducă națiunea spre război și emancipare, în cea mai turbulentă epocă a republicii noastre a violenței.