The Saddest Girl in the World: Povestea adevărată a unei fetițe neglijate și izolate care voia doar să fie iubită

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Saddest Girl in the World” (Cea mai tristă fată din lume) de Cathy Glass oferă o privire emoționantă și pătrunzătoare asupra provocărilor cu care se confruntă copiii din centrele de plasament, concentrându-se în special asupra unei tinere pe nume Donna, care a suferit abuzuri grave. Cititorii sunt mișcați de povestirea sinceră și de dedicarea autoarei pentru a-i ajuta pe acești copii cu probleme. Narațiunea este deopotrivă sfâșietoare și înălțătoare, dezvăluind complexitatea adopției și speranța de vindecare.

** Narațiune cu impact emoțional și sfâșietoare. ** Oferă o viziune realistă asupra experiențelor copiilor din centrele de plasament. ** Cititorii apreciază povestirea plină de compasiune și autenticitate a autoarei. ** Perspective educative asupra procesului de adopție și a provocărilor implicate. ** Combinație de tristețe și speranță în evoluția poveștii. ** Atrage atenția cititorilor prin conținutul relatabil și profunzimea emoțională.

** Unii cititori au găsit subiectul prea greu sau deprimant. ** Probleme minore cu stilul de scriere și timpul verbal. ** Dorința de a înțelege mai bine experiențele și emoțiile personale ale autorului. ** Anumiți cititori s-au simțit copleșiți de detaliile excesive despre rutina zilnică, ceea ce a deturnat atenția de la narațiunea principală.

(pe baza a 376 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Saddest Girl in the World: The True Story of a Neglected and Isolated Little Girl Who Just Wanted to Be Loved

Conținutul cărții:

Autoarea bestsellerurilor Sunday Times și New York Times, Damaged, spune povestea adevărată a Donnei, care a fost dată în plasament la vârsta de zece ani, după ce a fost abuzată, victimizată și respinsă de familia ei.

Donna se afla în centrul de plasament cu cei doi frați ai ei de trei săptămâni când a fost mutată brusc la Cathy. Când Donna sosește, este tăcută, retrasă și merge cu umerii cocoșați în față și cu capul plecat. Donna este în mod clar un copil foarte bântuit și refuză să interacționeze cu copiii lui Cathy, Adrian și Paula.

După răbdare și încurajări din partea lui Cathy, Donna începe încet să vorbească și îi spune lui Cathy că se învinovățește pentru faptul că ea și frații ei au fost plasați în centre de plasament. Serviciile sociale știau că Donna și frații ei au fost neglijați de mama lor alcoolică, dar nimeni nu și-a dat seama de amploarea abuzurilor la care au fost supuși. Adevărul despre chinurile fizice la care a fost supusă iese încet la iveală și, pe măsură ce Donna începe să aibă încredere în Cathy, îi povestește cum mama ei obișnuia să o pună să se spele cu vată de sârmă pentru a putea scăpa de culoarea pielii, deoarece mamei sale îi era atât de rușine că Donna era metisă.

Rănile psihologice cauzate de hărțuirea la care a fost supusă încep, de asemenea, să reapară atunci când Donna începe să reproducă modul în care a fost tratată acasă, lovind-o și hărțuind-o pe Paula, atât de mult încât Cathy nu o poate scăpa din ochi pe Donna.

Pe măsură ce Cathy începe să fie presată să ajute acest copil, lucrurile încep să se înrăutățească, iar Donna începe să se comporte în mod neregulat, distrugându-și dormitorul și abuzând în mod regulat de copiii lui Cathy. Cathy începe să se întrebe dacă poate găsi o modalitate de a ajuta acest copil sau dacă cicatricile Donnei sunt prea adânci.