The Saddest Pleasure: O călătorie pe două râuri

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Cea mai tristă plăcere” a lui Moritz Thomsen este apreciată pe scară largă pentru scriitura sa profundă și observațiile bogate despre viață, călătorii și reflecții personale, în special în ceea ce privește experiențele autorului în America de Sud. Deși mulți recenzenți îi laudă măiestria și umorul, există și critici privind ritmul și structura narativă.

Cartea are o scriitură rafinată, combinând umorul cu observațiile emoționante. Cititorii laudă capacitatea lui Thomsen de a împleti poveștile personale cu teme mai ample, creând imagini vii și reflecții profunde asupra experiențelor umane și a problemelor socio-economice. Mulți au găsit cartea cu impact emoțional și pătrunzătoare, apreciind onestitatea și expresia artistică a autorului.

Unii cititori au fost de părere că această carte nu are o intrigă coerentă și că poate fi sinuoasă, ceea ce duce la dificultăți în implicarea în text. Au apărut critici cu privire la faptul că nu este cea mai bună lucrare introductivă la scrierile lui Thomsen, unii considerând că este prea artistică și lipsită de poveste în comparație cu lucrările sale anterioare. Câteva recenzii au menționat că mediul privilegiat din care provine autorul i-a împiedicat să empatizeze pe deplin cu luptele sale.

(pe baza a 21 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Saddest Pleasure: A Journey on Two Rivers

Conținutul cărții:

Expulzat brusc de la ferma sa din Ecuador la vârsta de șaizeci și doi de ani, Moritz Thomsen se delectează cu cea mai tristă dintre plăceri - călătoria - făcând o călătorie în Brazilia și, în cele din urmă, o călătorie pe marele fluviu Amazon cu barca.

Asaltat de fantome și amintiri la fiecare pas, pe măsură ce călătoria sa se desfășoară, el își reexaminează viața pentru a înțelege cum a ajuns să trăiască o viață de sărăcie și greutăți autoimpuse. În exterior, el navighează pe Amazon spre Manaus, oferindu-ne descrieri emoționante și limpezi ale fluviului, dar în interior se dezlănțuie o simfonie romantică cutremurătoare, care merge de la adâncurile mizeriei umane la plăcerile mici, dar rafinate, transcendente ale vieții.

El nu-l scutește pe cititor de nimic.