The Second Chasm: Călătoria zbuciumată a unui suflet de la disperare la vindecare

Recenzii ale cititorilor

Recenzile despre „A doua prăpastie” de Karen Kibler îi evidențiază profunzimea emoțională și relatabilitatea, prezentând-o ca pe o narațiune puternică despre durere și lupte personale. Cititorii apreciază povestirea autentică a autoarei și capacitatea acesteia de a se conecta cu ei la un nivel personal, oferindu-le confort și înțelegere în confruntarea cu depresia și pierderea.

Cititorii au găsit cartea minunat scrisă, profund relatabilă și rezonantă emoțional. A fost descrisă ca fiind inspirată și reconfortantă, asemănând vocea autoarei cu cea a unui prieten care împărtășește experiențe intime. Narațiunea abordează cu succes temele durerii și bolii mintale, ajutându-i pe cititori să se simtă mai puțin singuri și încurajând speranța.

Unii ar putea considera că tema durerii și a depresiei este grea sau provocatoare și ar putea exista o preferință pentru discuții mai teoretice sau academice decât pentru povestiri personale. Cu toate acestea, aceste aspecte nu sunt menționate explicit ca dezavantaje în recenzii.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Second Chasm: A Soul's Troubled Journey from Despair to Healing

Conținutul cărții:

„A doua prăpastie” este o poveste care aparține celor douăzeci de milioane de oameni care suferă de depresie numai în Statele Unite. La șase ani după un divorț devastator din punct de vedere emoțional, autoarea a citit „The Cracker Factory” și a aflat că simptomele pe care le experimentase erau clasice printre cei care suferă de depresie clinică.

Această cunoaștere i-a adus vindecarea și înțelegerea de sine. La doar cinci ani după ce a citit cartea, al doilea ei soț a fost ucis într-un accident și, la scurt timp după aceea, a coborât într-o a doua prăpastie a depresiei. Poate că cea mai convingătoare caracteristică a cărții „A doua prăpastie” este faptul că a fost scrisă de o persoană obișnuită, care trece printr-o suferință asemănătoare cu cea a multor altora.

Nu este povestea celei mai mari tragedii sau a celei mai dificile provocări; mai degrabă, este povestea unei tragedii comune și a unei provocări mult prea familiare. Este unică pentru că face legătura între două dintre cele mai comune pierderi cu care ne confruntăm în această lume: divorțul și văduvia.

Cele două prăpastii separate care au rezultat nu din durere, ci din depresie, s-au născut din aceeași boală. Recuperările oferă un mesaj de speranță, în timp ce ea descrie călătoria de la disperare la vindecare.