The Self-Emptying Subject: Kenosis și imanență, de la medieval la modern

Recenzii ale cititorilor

Recenzentul exprimă o transformare personală profundă prin lectura cărții „Kenosis: a life”, apreciind în special capitolele despre Eckhart. Cartea a inspirat o reconsiderare a unor idei filosofice complexe într-un context personal și spiritual, ducând la un angajament mai profund cu conceptele de identitate și existență.

Cartea deschide noi interese și reflecții profunde asupra spiritualității. Ea încurajează dezvoltarea personală și inspiră cititorii să exploreze textele filosofice într-un mod semnificativ. Scrierea este descrisă ca fiind afectivă și eliberatoare, permițând o explorare a identității de sine și a transcendenței într-o manieră mai intimă.

Recenzentul recunoaște că unii pot critica interpretarea filosofilor precum Hegel și Bataille ca fiind prea subiectivă și posibil să proiecteze semnificații personale care nu se aliniază cu interpretările academice tradiționale.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Self-Emptying Subject: Kenosis and Immanence, Medieval to Modern

Conținutul cărții:

Împotriva celor două paradigme etice dominante ale filosofiei continentale - etica celuilalt a lui Emmanuel Levinas și etica cultivării de sine a lui Michel Foucault - The Self-Emptying Subject teoretizează o etică a golirii de sine sau kenosis, una care dezvăluie imanența unei vieți impersonale și deposedate fără un de ce. Mai degrabă decât să alinieze imanența cu îngrădirile subiectului, Dubilet se angajează în istoria teologiei mistice creștine, a filosofiei moderne și a teoriilor contemporane ale subiectului pentru a regândi imanența ca ceea ce precede și depășește însăși diferența dintre sinele (uman) și celălalt (divin), dintre subiect și transcendență.

Susținând că transcendența operează asupra vieții în domenii laice, precum și religioase, cartea contestă o distribuție dominantă a conceptelor în cadrul discursului teoretic contemporan, care asociază transcendența exclusiv cu religia și teologia și imanența exclusiv cu secularitatea și filosofia modernă. The Self-Emptying Subject susține că este important să ne opunem încadrării relației dintre teologia medievală și filosofia modernă ca o tranziție de la afirmarea transcendenței divine la stabilirea subiecților autonomi. Printr-un angajament cu Meister Eckhart, G.

W. F.

Hegel și Georges Bataille, se descoperă un discurs teologic medieval care respinge primatul subiecților pioși și transcendența lui Dumnezeu (Eckhart); se recuperează un discurs filosofic modern care critică crearea de subiecți autonomi printr-o rescriere speculativă a conceptelor teologiei creștine (Hegel); și se explorează un site discursiv care demonstrează efectele de supunere ale transcendenței în operațiunile și arhivele teologice și filosofice (Bataille). Luate împreună, aceste interpretări sugerează că, dacă suspendăm relația antagonică dintre discursurile teologice și filosofice și decentrăm ipotezele și practicile noastre de periodizare, am putea întâlni o fecunditate teoretică încă neexplorată a autoevacuării care eliberează viața de puterile transcendente care o supun neîncetat propriilor scopuri.