Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă un studiu cuprinzător și detaliat al hienei pătate, contestând concepțiile greșite comune și prezentând abilitățile de vânătoare și structurile sociale ale acesteia. Deși rămâne o resursă foarte recomandată pentru cei interesați de hiene, unii cititori observă că îi lipsesc actualizările moderne și ilustrațiile de înaltă calitate.
Avantaje:Examinare amănunțită a comportamentului hienelor, bine documentată și informativă, contestă concepțiile greșite despre hiene, include informații detaliate despre comportamentele de vânătoare și structurile sociale, recomandată iubitorilor de animale și studenților la zoologie, lucrare clasică frecvent menționată în studiile moderne.
Dezavantaje:Publicată inițial în 1972 și pare învechită în comparație cu resursele mai noi, îi lipsesc ilustrațiile color de înaltă calitate, imaginile sunt în principal alb-negru și de calitate scăzută, unii cititori doresc mai multe informații despre comportamente dincolo de vânătoare, poate fi prea tehnică pentru cititorii ocazionali.
(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Spotted Hyena: A Study of Predation and Social Behavior
Conținutul cărții:
În acest studiu de referință, Hans Kruuk redefinește imaginea hienei pătate, nu ca un necrofag obișnuit, ci ca un prădător matriarhal complex, cu legături cu evoluția umană. "The Spotted Hyena" este primul studiu care surprinde adevăratul comportament și ecologia acestor prădători formidabili, care își adaptează instinctiv structura socială pentru a-și satisface nevoile ecologice. Cercetările lui Kruuk arată pentru prima dată că hienele combină obiceiurile carnivore cu teritorialitatea de grup, făcând astfel o paralelă între existența lor și cea a lupilor, leilor și, probabil, a primilor oameni.
Pe lângă faptul că sunt niște pungași adorabili, hienele pătate sunt vânători sofisticați care trăiesc în comunități complexe de până la 80 de animale. Acoperind mai mult decât fapte generale despre această specie, Kruuk abordează întrebări vitale privind comportamentul hienelor, cum ar fi de ce femelele sunt dominante, de ce leii se hrănesc de la hiene, de ce hienele vânează diferit zebrele și gnu și cum se corelează comportamentul lor social cu ecologia.
De la publicarea sa inițială, "The Spotted Hyena" a transformat percepția comună asupra hienei pătate. Cu aproape 2 000 de citări în literatura științifică, "The Spotted Hyena" a devenit o lucrare clasică și un deschizător de drumuri pentru corelarea modificărilor comportamentului animalelor cu mediul înconjurător, pe lângă concentrarea sa asupra unui carnivor mare care împărtășește mai multe caracteristici cu anumite primate.
Deși aceasta este o carte științifică, Kruuk scapă de jargon și de teoria complicată, făcând astfel concluziile sale ușor accesibile oricărui student de istorie naturală, prădători africani sau comportament social în cadrul comunităților de animale. "The Spotted Hyena" conține note de teren interesante, în plus față de grafice și tabele cuprinzătoare, care au făcut-o o contribuție neprețuită la ecologia comportamentală și metodologia acesteia.
Hans Kruuk a studiat hienele în timp ce trăia în sălbăticia din Serengeti și Craterul Ngorongoro din Africa timp de mulți ani. După ce și-a finalizat doctoratul cu Niko Tinbergen, laureat al Premiului Nobel, la Universitatea din Oxford, Kruuk a fost rugat de fostele Parcuri Naționale Tanganyika (în prezent Tanzania) să studieze prădarea în Serengeti. Kruuk s-a concentrat asupra celui mai important carnivor de acolo - hiena pestriță - și a co-fondat Institutul de Cercetare Serengeti din Tanzania pentru a-și desfășura cercetările. Mulți ani mai târziu, în 1997, s-a pensionat ca emerit din funcția de cercetător principal senior la Institutul de Ecologie Terestră din Banchory, Scoția.
Kruuk a desfășurat proiecte de cercetare asupra mamiferelor și păsărilor de pe toate continentele, a publicat șapte cărți și peste 120 de lucrări științifice. Printre distincțiile sale se numără medalii științifice din partea Societății Zoologice din Londra și a Societății Britanice pentru Mamifere, precum și un doctorat secundar în științe din partea Universității din Aberdeen, unde este și profesor onorific.
