The Studio

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o privire pătrunzătoare și plină de umor asupra funcționării interne a Twentieth Century Fox la sfârșitul anilor 1960, explorând succesele și eșecurile studioului prin anecdote și perspectiva unică a autorului. În timp ce unii cititori apreciază umorul sec și descrierile detaliate ale politicii de la Hollywood, alții găsesc narațiunea lipsită de profunzime sau angajament.

** Descrierea fascinantă și detaliată a sistemului studiourilor. ** Stil de scriere umoristic și captivant, atrăgător pentru fanii comediei seci și negre. ** Privire pătrunzătoare asupra politicii și personalităților studiourilor. ** Anecdote valoroase despre producțiile cinematografice ale epocii și despre directorii studiourilor. ** Foarte recomandat pentru cei interesați de logistica și istoria Hollywood-ului.

** Unii cititori consideră că narațiunea este lipsită de concentrare și angajament. ** Câțiva o consideră o prezentare generală docilă, care nu pătrunde suficient de adânc în funcționarea studiourilor. ** Proza poate fi descrisă ca fiind întreruptă și lipsită de cursivitate. ** Unii consideră că nu a îmbătrânit bine și pare benign în comparație cu dezvăluirile ulterioare despre studio. ** O dorință pentru o perspectivă mai artistică, mai degrabă decât doar o analiză de afaceri.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

În 1967, John Gregory Dunne a cerut acces nelimitat la activitatea internă a Twentieth Century Fox. În mod miraculos, l-a obținut. Timp de un an, Dunne a mers peste tot unde era de mers și a vorbit cu toți cei care meritau să vorbească în cadrul studioului. A urmărit fiecare pas al creării unor filme precum „Dr. Dolittle”, „Planet of the Apes” și „The Boston Strangler”. Rezultatul este o lucrare de reportaj care, treizeci de ani mai târziu, poate fi încă portretul cel mai minuțios observat și, prin urmare, cel mai amuzant al industriei cinematografice.

Fie că povestește o confruntare între șeful studioului Fox și doi agenți blânzi, asemănători rechinilor, fie că urmărește cum prietena unui producător fură o farfurie de argint dintr-un restaurant sau își protejează ochii de strălucirea unei premiere hollywoodiene la care printre invitați se află și un cimpanzeu cu cravată albă și frac, Dunne își surprinde subiectul în toată spectaculozitatea, înțelepciunea, vulgaritatea și agitația sa. De la F. Scott Fitzgerald și Nathanael West încoace, nimeni nu a făcut Hollywood-ul mai bine.

„Se citește la fel de cursiv ca un roman... (Dunne) are urechea unui romancier pentru discurs și ochiul pentru detalii revelatoare... Oricine a trecut în vârful picioarelor pe acele coridoare ale puterii este obligat să spună că impresionismul lui Dunne sună adevărat.” - Los Angeles Times.