Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 17 voturi.
"Luată ca trilogie, Consimțământul de a nu fi o ființă unică este o realizare monumentală: o intervenție teoretică strălucită care ar putea fi descrisă cel mai bine ca un argument puternic pentru negritate ca o categorie de analiză." - Brent Hayes Edwards, autor al Epistrophies: Jazz and the Literary Imagination.
În The Universal Machine - volumul final al trilogiei sale de referință consimțământul de a nu fi o ființă unică -, Fred Moten prezintă o suită de trei eseuri despre Emmanuel Levinas, Hannah Arendt și Frantz Fanon, în care explorează chestiuni legate de libertate, captare și identitate. În stilul său caracteristic, Moten ia în considerare acești gânditori alături de artiști și muzicieni precum William Kentridge și Curtis Mayfield, interogând în același timp relația dintre negritate și fenomenologie.
Fie că folosește ideea de evadare a lui Levinas în moduri neintenționate, fie că examinează antinegritatea lui Arendt prin falsetul virtuoz al lui Mayfield și limbajul muzical al lui Anthony Braxton, fie că arată cum fenomenologia lui Fanon permite viața socială a negrilor, Moten formulează negritatea ca un mod de a fi în lume care scapă reglementărilor. În The Universal Machine - și în întreaga trilogie - teoretizările lui Moten despre negritate vor avea un impact profund și de durată.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)