The Wavering Knife

Recenzii ale cititorilor

The Wavering Knife de Brian Evenson este o colecție de povestiri care îmbină groaza tulburătoare cu comedia neagră, prezentând un stil unic și inteligent de a scrie. Povestirile variază de la brutale și necruțătoare la povești mai ușoare, pline de umor, care reflectă asupra naturii umane, religiei și situațiilor absurde, lăsând adesea cititorii cu gânduri persistente. În timp ce unele povestiri luminează și atrag atenția, altele pot fi derutante sau nu își ating scopul.

⬤ Stilul de scriere este inteligent și alfabetizat, atrăgând cititorii care apreciază profunzimea.
⬤ Combinația de groază și umor negru este executată eficient, oferind atât disconfort, cât și amuzament.
⬤ Multe povestiri sunt foarte apreciate pentru profunzimea emoțională și creativitatea lor, demonstrând creșterea lui Evenson ca scriitor.
⬤ Personajele și situațiile sunt prezentate într-o manieră suprarealistă și captivantă, care provoacă gândirea.

⬤ Unele povestiri pot fi confuze sau greu de înțeles, putând îndepărta unii cititori.
⬤ Câțiva cititori au considerat că unele povestiri au un impact mai mic sau nu și-au atins scopul în totalitate.
⬤ Există probleme cu starea fizică a unor exemplare, ceea ce duce la dezamăgirea cumpărătorilor.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Cea de-a cincea colecție de povestiri a lui Brian Evenson construiește un peisaj uman pe cât de nepământean, pe atât de banal.

Pline de brutalitate, deșeuri primordiale și opacitate sălbatică, familiare cititorilor operelor sale anterioare, alegoriile kafkiene ale lui Evenson atrag mintea în timp ce o tulbură cu încăpățânare. În povestirea din titlu, o conștiință obsesivă se pliază pe sine, creând un amestec amețitor de Poe și Borges, deopotrivă oribil și metafizic.

Aici, ca și în "Moran's Mexico" și "Greenhouse", natura solitară a cititului și a scrisului conduce personajele dincolo de limitele umane, făcând din actul de a pune cuvintele pe hârtie o încălcare monstruoasă care deschide calea spre nebunie. În "White Square", reprezentarea oamenilor prin forme slab colorate ne confirmă sentimentul că ceva se află în spatele acestor cuvinte, părând în același timp să ne batjocorească prin inutilitatea căutării acestui lucru. Numele enigmatice ale lui Evenson - Thurm, Bein, Hatcher, Burlun -, peisajele locuibile și camerele sterpe se combină pentru a crea o aparență de abstracție conceptuală, ca și cum universul material ar fi ajuns să existe în capul cuiva.

Nu este de mirare că opera lui Evenson a atras atât de multă atenție din partea filosofilor, a criticilor literari și a altor inteligențe speculative, deoarece proiectează continuu o absență tentantă, ca și cum ar exista o cheie sau un cod care, dacă l-am cunoaște, ar ilumina totul. Cu toate acestea, lama discernământului se clatină, iar noi suntem lăsați în voia propriilor noastre interpretări tatonante.