Thirst: Poezii

Recenzii ale cititorilor

Culegerea de poezii „Setea” a lui Mary Oliver este celebrată pentru accesibilitatea sa, aprecierea profundă a naturii și nuanțele spirituale. Cititorii găsesc în lucrările sale o rezonanță emoțională, cu teme care trec de la bucuria în natură la reflecții asupra durerii și credinței. Cartea evocă o gamă largă de sentimente, de la râs la lacrimi, oferind o experiență reconfortantă și provocatoare. Cu toate acestea, unii critici consideră că se îndreaptă spre predică și nu are profunzimea lucrărilor sale anterioare, în special în ceea ce privește temele religioase.

⬤ Emoționant și emoționant, care rezonează cu cititorii la nivel personal și spiritual.
⬤ Poezie accesibilă care invită la o contemplare mai profundă a naturii și a credinței.
⬤ Imagini frumoase care evocă un puternic sentiment al locului și al emoției.
⬤ Potrivită pentru cititorii începători în poezie, oferind plăcere fără pretenții.
⬤ Eficientă pentru procesarea durerii și aprecierea vieții.

⬤ Unii cititori consideră că temele religioase sunt prea pronunțate, simțindu-se mai degrabă ca o predică decât ca o poezie.
⬤ Lipsește profunzimea și pasajele pe care unii fani le așteaptă de la colecțiile anterioare.
⬤ Unele probleme de formatare observate în versiunile e-book, cum ar fi dimensiunile inconsecvente ale fonturilor.
⬤ Câteva poezii nu au rezonat la fel de puternic în comparație cu alte lucrări ale lui Oliver.

(pe baza a 151 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Thirst: Poems

Conținutul cărții:

Setea, o colecție de patruzeci și trei de poeme noi ale lui Mary Oliver, laureată a Premiului Pulitzer, introduce două noi direcții în opera poetei.

Confruntată cu durerea pricinuită de moartea partenerului ei iubit de peste patruzeci de ani, ea se străduiește să experimenteze durerea ca pe o cale către progresul spiritual, durerea ca pe o parte a iubirii și nu ca pe sfârșitul ei. În aceste pagini, Oliver povestește pentru prima dată despre descoperirea credinței sale, fără a renunța la dragostea pentru lumea fizică, care a caracterizat munca sa timp de patru decenii.

În trei poeme lungi uluitoare, Oliver explorează dimensiunile și testează parametrii doctrinei religioase, întrebându-se despre a fi bun, de exemplu: „Cu ce scop? / Speranța Raiului? Nu asta. Ci pentru a intra / în cealaltă împărăție: harul, și imaginația, / și simpatiile multiple: a fi ca o frunză, un trandafir, / un delfin.”.