Thomas Merton și demonul amiezii

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare pătrunzătoare a călătoriei lui Thomas Merton spre solitudine și a luptei sale cu problemele spirituale, în special cu acedia. Cartea este bine documentată și oferă noi perspective asupra vieții lui Merton, deși unii cititori consideră că punctele de vedere moderne ale autorului și elementele repetitive scad din experiența generală.

Cartea este bine documentată și cercetată, oferind o lectură convingătoare. Ea oferă o perspectivă unică asupra corespondenței lui Merton, a relației sale cu autoritățile Bisericii și a luptei sale cu acedia. Mulți cititori o găsesc valoroasă pentru reflecția personală și pentru atelierele de lucru.

Criticii remarcă condescendența modernă percepută a autorului față de figurile spirituale istorice și natura repetitivă a anumitor secțiuni. Unii cred că nu surprinde în mod adecvat luptele continue ale lui Merton cu acedia mai târziu în viață, iar anumite domenii de interes, precum crizele de la Camaldoli, nu sunt explorate în profunzime.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Thomas Merton and the Noonday Demon

Conținutul cărții:

Cum a devenit Thomas Merton Thomas Merton? Pornind de la oricare dintre momentele importante ale vieții sale anterioare - băiat orfan bogat, om mare în campus, convertit fervent la romano-catolicism, călugăr nou și ascultător - ne aflăm în situația de a ne întreba cum, până la sfârșitul vieții sale, s-a transformat din cel care era atunci într-un profesor spiritual transcultural și transreligios citit de milioane de oameni.

Această carte are un alt punct de plecare: încercarea sa, la mijlocul anilor 1950, de a se muta de la mănăstirea sa Gethsemani, din Kentucky - un loc care devenise, în opinia sa, zgomotoasă dincolo de suportabilitate - la o mănăstire italiană, Camaldoli, pe care o idealiza ca pe un loc al păcii monahale. Ironia supremă: Camaldoli la acea vreme, bucolică și pașnică în exterior, era sfâșiată în interior de un război cultural pre-Vatican II; în timp ce Gethsemani, pe care a încercat din răsputeri să o părăsească, a devenit, atunci când i s-a dat ermitajul acolo în 1965, locul său pentru a recupera Edenul.

Mergând alături de Merton în această călătorie și citind scrisorile pe care le-a scris și le-a primit în acea perioadă, ne trezim punându-ne, așa cum a făcut el, cu atâta energie și onestitate, întrebările profunde la care s-ar putea să avem nevoie să răspundem în propria noastră viață.