Thomas Telford

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o biografie foarte apreciată a lui Thomas Telford, lăudată pentru lizibilitatea, concizia și conținutul său informativ. Ea evidențiază activitatea și contribuțiile lui Telford în domeniul ingineriei, atrăgând atât cititorii ocazionali, cât și pe cei cu un interes deosebit pentru arheologia industrială și ingineria civilă.

Biografia este bine scrisă, ușor de citit și informativă, cu o dimensiune bună a tipăriturii, care este accesibilă. Ea surprinde geniul și realizările lui Telford fără a copleși cititorul cu detalii tehnice. Mulți recenzenți au considerat-o captivantă și potrivită atât pentru publicul larg, cât și pentru cei interesați în mod special de inginerie.

Unii cititori au remarcat că stilul de scriere al lui Rolt poate fi simplist și casual, lipsit de profunzime academică. Câțiva au considerat că textul este oarecum dens și necesită concentrare, ceea ce s-ar putea să nu fie pe placul tuturor. În plus, în timp ce unii au apreciat perspectivele istorice, alții au considerat că ar fi putut include o analiză mai riguroasă.

(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Fiul unui păstor, Thomas Telford s-a născut în Westerkirk, Scoția, în 1757.

La vârsta de 14 ani, a fost ucenic la un pietrar. A lucrat o perioadă în Edinburgh, iar în 1782 s-a mutat la Londra.

Până atunci, Telford își stabilise o bună reputație ca inginer și, în 1790, a primit sarcina de a construi un pod peste râul Severn la Montford. Acesta a fost urmat de un canal care lega uzinele de fier și minele de cărbuni din Wrexham cu Chester și Shrewsbury. La apeductul Pontcysyllte, Telford a folosit o nouă metodă de construcție constând în jgheaburi realizate din plăci de fontă și fixate în zidărie.

Odată cu succesul acestor structuri, Telford și-a început ascensiunea spre faimă, devenind în cele din urmă unul dintre cei mai mari ingineri din Marea Britanie victoriană. Podurile, apeductele, drumurile și canalele sale au combinat grația estetică cu ingineria strălucită și poate că nicio altă persoană nu a contribuit mai mult la transformarea Marii Britanii în „atelierul lumii”.