În Thresholds, Marcel Cobussen regândește relația dintre muzică și spiritualitate. Punctul de plecare este mișcarea actuală din cadrul muzicii clasice contemporane cunoscută sub numele de Noua muzică spirituală, avându-i ca principali reprezentanți pe Arvo PArt, John Tavener și Giya Kancheli.
În aproape toate privințele, principiile muzicale ale noii muzici spirituale par să fie diametral opuse celor ale modernismului: repetiție și repaus versus dezvoltare și progres, tradiție și familiaritate versus inovație și experiment, comunicare versus individualism și conceptualism, tonalitate versus atonalitate și așa mai departe. Ca atare, această mișcare este adesea considerată ca făcând parte din complexul mult mai larg numit postmodernism. Alăturându-se ideilor despre spiritualitate prezentate de Michel de Certeau și Mark C.
Taylor, Cobussen deconstruiește clasificarea "dimensiunilor spirituale" ale muzicii descrisă mai sus.
Thresholds prezintă o idee de spiritualitate în și prin muzică care contracarează strategiile de excludere și de stăpânire a alterității și o conectează la rătăcire, eroare și vagabondaj. Folosind filosofia lui Martin Heidegger, Georges Bataille, Jean-FranAois Lyotard, Jacques Derrida și alții și analizând muzica lui John Coltrane, a miticelor Sirene, Arvo PArt și The Eagles (pentru a menționa doar câteva), Cobussen consideră spiritualitatea ca un (non)concept care scapă categorizării, clasificării și descrierilor lingvistice.
Spiritualitatea este a-topologică, non-discursivă și o manifestare a "alterității". Și tocmai muzica (sau mai bine: ascultarea muzicii) induce aceste gânduri: prin întâlnirea, analiza și evaluarea atentă a anumitor exemple din muzica clasică, jazz, pop și world music este posibilă detașarea spiritualității de conceptele de alteritate și transcendentalism. Thresholds deschide un spațiu în care spiritualitatea poate fi conectată la muzica care nu este considerată în mod obișnuit în această lumină, îmbogățind astfel modalitățile de abordare și discuție a muzicii.
Pentru a realiza acest lucru, este necesar să arătăm că spiritualitatea nu este un atribut al muzicii, nu este un simplu adjectiv care oferă informații suplimentare sau care este folosit pentru a categoriza anumite tipuri de muzică. În schimb, spiritualitatea poate apărea prin ascultarea muzicii, într-o relație mai mult sau mai puțin personalizată cu aceasta. Această relație poate fi caracterizată ca fiind susceptibilă în loc de control, deschisă în loc de excludere, tatonantă în loc de rigidă.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)