Timpul, moartea și femininul: Levinas cu Heidegger

Titlul original:

Time, Death, and the Feminine: Levinas with Heidegger

Conținutul cărții:

Examinând critica lui Levinas față de concepția heideggeriană a temporalității, această carte arată cum noțiunea de feminin permite și interzice deopotrivă cel mai fertil teritoriu al gândirii lui Levinas.

Potrivit lui Heidegger, noțiunea tradițională de timp, care se întinde de la Aristotel la Bergson, este incoerentă deoarece se bazează pe o incapacitate de a gândi împreună două ipoteze: că prezentul este aspectul cel mai real al timpului și că modelul științific al timpului este infinit, continuu și constituit dintr-o serie de acumuri mai mult sau mai puțin identice. Pentru Heidegger, această contradicție, care privilegiază prezentul și gândește timpul ca fiind continuu, derivă dintr-o confuzie cu privire la Ființă. El sugerează că nu prezentul, ci viitorul este extazul primordial al temporalității. Pentru Heidegger, moartea oferă o orientare pentru înțelegerea noastră temporală autentică.

Levinas este de acord cu Heidegger că mortalitatea este mult mai semnificativă decât au recunoscut filosofii anteriori ai timpului, dar pentru Levinas, nu moartea mea, ci moartea celuilalt determină înțelegerea noastră a timpului. Levinas critică tendința lui Heidegger de a suprapune extazele (trecutul, prezentul și viitorul) temporalității una în cealaltă și încearcă să se îndepărteze de ceea ce el consideră a fi o viziune totalizantă asupra timpului. Levinas dorește să reabiliteze caracterul unic al clipei, sau al prezentului, fără a sacrifica dinamica sa internă pentru progresul viitorului și fără a neglija poverile trecutului pe care istoria ni le impune.

Autorul sugerează că, deși concepția lui Levinas despre subiectivitate corectează unele dintre problemele introduse de filosofia lui Heidegger, cum ar fi eșecul său de a aborda în mod adecvat etica, Levinas creează noi obstacole, în special rolul limitativ pe care îl acordă femininului. Pentru Levinas, femininul funcționează ca ceea ce facilitează, dar este exclus din relația etică pe care el o consideră vârful filosofiei. Arătând că femininul este o parte strategică a filosofiei lui Levinas, dar care nu a fost gândită în profunzime de acesta, autorul sugerează că eșecul său de a plasa solid femininul în gândirea sa este în consonanță structurală cu separarea sa conceptuală a politicii de etică.