Tin Cans and Greyhounds: Distrugătoarele care au câștigat două războaie mondiale

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o prezentare cuprinzătoare a distrugătoarelor americane, în special în timpul celor două războaie mondiale, concentrându-se asupra tipurilor, istoriei și bătăliilor lor notabile. Deși este informativă și bine documentată, cartea a fost criticată pentru repetitivitate, lipsă de analiză și erori în detaliile tehnice. Scrierea este apreciată pentru că este captivantă, dar poate fi prea tehnică pentru cititorii ocazionali.

⬤ Istoria cuprinzătoare și bine documentată a distrugătoarelor
⬤ narațiune captivantă
⬤ bună pentru pasionații de istorie
⬤ lizibilă și informativă
⬤ relatări detaliate și informații ample
⬤ câteva povești interesante despre marinari și nave.

⬤ Repetitivă și nu întotdeauna cronologică
⬤ îi lipsește analiza originală și profunzimea în anumite domenii
⬤ numeroase erori tehnice și erudiție slabă
⬤ abundă în jargon tehnic care ar putea copleși cititorii ocazionali
⬤ ar putea beneficia de o mai bună editare și organizare
⬤ nu abordează evoluția distrugătoarelor după cel de-al Doilea Război Mondial.

(pe baza a 67 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Tin Cans and Greyhounds: The Destroyers That Won Two World Wars

Conținutul cărții:

"Domnul Johnson a... produs o istorie tehnică a distrugătoarelor ca arme navale universale. Oricine este interesat de aceste nave va aprecia eforturile sale." -- The Wall Street Journal.

O "istorie bine scrisă" și "plăcută a navelor de război din clasa distrugătoarelor", plină de "bătălii maritime memorabile în care distrugătoarele au jucat roluri importante." --Publishers Weekly.

Pentru oamenii de pe navele de război din clasa distrugătoare din timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, bătăliile au fost purtate "împotriva unor șanse copleșitoare de la care nu se putea aștepta supraviețuirea". Acestea au fost cuvintele pe care locotenent-comandorul Robert Copeland le-a spus calm echipajului său în timp ce escorta lor de distrugătoare mici și neblindate se grăbea spre navele de luptă japoneze uriașe și blindate în Bătălia de la Samar din 25 octombrie 1944.

Această istorie narativă plină de acțiune a navelor din clasa distrugătoarelor îi aduce pe cititori în interiorul carenelor groase de jumătate de centimetru pentru a-i cunoaște pe oamenii care au tras cu tunurile, torpilele, aricii și încărcăturile de adâncime ale navelor. Supranumite "tin cans" sau "greyhounds", distrugătoarele au fost nave rapide de escortă și de atac care s-au dovedit indispensabile victoriilor militare ale Americii. Începând cu prima încarnare a distrugătoarelor ca torpiloare în 1874 și terminând cu cel de-al Doilea Război Mondial, autorul Clint Johnson împărtășește poveștile fascinante ale oamenilor distrugătoarelor care au luptat din interiorul unei "cutii de conserve" - riscând moartea prin tunuri, bombe, torpile, foc și înec.

Britanicii au inventat distrugătoarele, japonezii le-au îmbunătățit, iar germanii au eșuat lamentabil cu ele. Americanii au fost cei care au perfecționat distrugătoarele ca fiind cele mai bune nave de luptă în cele două războaie mondiale. Tin Cans & Greyhounds compară modelele acestor țări, punând accentul pe distrugătoarele vechi, modificate din Primul Război Mondial, și pe distrugătoarele noi și numeroase din Al Doilea Război Mondial ale Statelor Unite.

Tin Cans & Greyhounds detaliază modul în care distrugătoarele au luptat împotriva submarinelor, au escortat convoaie, au salvat marinari și aviatori, au doborât avioane, au bombardat plaje și au atacat cuirasate și crucișătoare blindate cu nimic mai mult decât o jumătate de inch de oțel separând echipajele lor de valurile întunecate.