Tyranny and Usurpation: The New Prince and Lawmaking Violence in Early Modern Drama
La mijlocul secolului al XVI-lea, teatrul englez a asistat la apariția "tiranului prin entrie" sau a uzurpatorului, care l-a înlocuit pe "tiranul prin administrație" anterior ca principal antierou al dramei politice. Acest uzurpator sau, în termeni machiavelici, principe nuove, era prințul fără pretenții dinastice care își creează suveranitatea prin propria sa "virt�" și printr-un act de violență "legislatoare".
Primele piese morale ale lui Tudor se ocupau exclusiv de monarhul legitim care devine tiran; în drama politică din prima jumătate a secolului al XVI-lea, nu întâlnim niciun caz de uzurpare printre textele care ne sunt încă disponibile. În schimb, piesele istorice și tragice de la sfârșitul perioadei elisabetane și bacoviene abundă de monarhi nelegitimi. Aproape toate piesele istorice ale lui Shakespeare, cel puțin patru dintre cele zece tragedii ale sale și chiar câteva dintre comediile sale prezintă uzurparea sau uzurparea potențială a puterii suverane ca un element crucial al intrigii.
De ce și cum apare uzurparea ca preocupare în teatrul englez? Care sunt transformările politice, istorice, juridice și dramaturgice care influențează și sunt influențate de acest moment de emergență? Fiind prima carte dedicată exclusiv studiului uzurpării și tiraniei în dramaturgia și politica secolului al XVI-lea, Tyranny and Usurpation: The New Prince and Lawmaking Violence va pune la încercare limitele disciplinare existente pentru a se angaja în aceste întrebări critice.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)